Minunile credintei: ILEANA GAFTON (1)

Autoarea cartii „Cancerul, o calatorie prin urechile acului”. Final de jurnal…

Am cunoscut-o pe Ileana Gafton prin anul 2000, când ea, ca ziaristă brașoveană cu state vechi în meserie – pe atunci lucra la ziarul ”Bună Ziua Brașov” -, a fost delegată în județul alăturat, să pună umărul la lansarea noului ziar ”Bună Ziua Covasna”.   Ne-am simpatizat și am rămas cumva în legătura.  Prietenia noastră a început brusc, la scurtă vreme, atunci când ea, internată în Spitalul de oncologie din Brașov, m-a sunat spunându-mi diagnosticul: cancer cu metastază în fază terminală, cu speranță de viață pronosticată de medici extrem de scurtă: între trei zile și trei săptămâni.

În cartea ”Cancerul – o călătorie prin urechile acului” publicată după 11 ani (în anul 2011) de la momentul evocat mai sus, Ileana poveștește ce a urmat în perioada imediat următoare: ” În trei săptămâni am suferit două intervenții chirurgicale dificile, una dintre ele punându-mă la zid. Am facut chemoterapie, am suportat consecințele devastatoare ale acestui cumplit tratament, mi-a căzut părul, mi-am pus perucă și am luat drumul căutărilor de speranță, respectiv am umblat pe la doctori prin toată țara, am umblat pe la biserici și pe la diferiți terapeuți care practicau medicina alternativă. Fiecare mi-a explicat că speranța de viață este zero și că doar Bunul Dumnezeu mă mai poate ajuta. Și așa a și fost, pentru că tot ce a urmat după aceea mi-a confirmat că era singura cale…”

Supraviețuitoare prin credință, Ileana a luptat cu boala ei, care a regresat, apoi a recidivat în diverse forme extrem de agresive. În cei 20 de ani de când se luptă cu această boală aparent incurabilă, a trecut prin moarte clinică și, de câteva ori, prin experiențe la limita vieții. Având credință puternica în Dumnezeu, El a scos-o din moarte de fiecare data, medicii constatând mereu și mereu incredibila putere de rezistență și regenerare a trupului, atunci când sufletul știe să se încredințeze total Dătătorului de Viață!

Între timp, Ileana și-a continuat activitatea jurnalistică cu pasiune, produce de mulți ani revista Inside Brașov și siteul de știri www.coronapress.ro, ia premii de excelență în jurnalism, dă salarii unei echipe redacționale și se bucură cu maxima intensitate de fiica și de nepoțica ei.

Doar că la începutul anului 2020, la momentul declanșării pandemiei de Coronavirus, după 20 de ani de luptă cu cancerul, Ileana a recăzut în boală….

A fost greu (iar contextul modificărilor organizatorice în sistemul sanitar din timpul pandemiei au îngreunat suplimentar și cinic situația ei), a fost la un pas de final, nici acum nu știe ce va urma, durerile sunt cumplite, i se administrează morfină și este considerată pacient în fază terminală.

Doamna Psiholog Gabriela Zogan de la Hospice Casa Speranței din Brașov o îngrijește acordându-i periodic consiliere psihologică (fără  plată), iar Ileana spune că aceasta contează foarte mult când ești bolnav. La recomandarea psihoterapeutului ei, Ileana a început să scrie din nou.

La limita dintre cele două lumi, atingându-L mereu cu gândul și sufletul pe Dumnezeu, cu metastaze pe creier, Ileana ne scrie. De la moarte la viață. Despre cancer, în vreme de pandemie. Și depune mărturie, prin însăși existența ei, că Hristos a Înviat!

Dragii mei, nu vă puteți imagina ceva mai groaznic decât o boală năpraznică care are să vină în timp ce pe pământ zburdă pandemia de COVID-19, fără ca omenirea să știe cum și ce-i cu asta. Anul 2020. Un an blestemat sau un an care ar trebui să ne dea de gândit să fim mai buni, să ne iubim familiile, să ne iubim unii pe alții și să ne dăm seama că nimic nu se poate fără Dumnezeu. Eu nu știu ce m-aș fi făcut dacă nu L-aș fi cunoscut pe Dumnezeu!!!

Caca mobilul

La sfârșitul lunii mai 2020, fac un CT și mă trezesc că am o tumoră la colon de 19 cm, deci nu de 1,9 cm, de 19 cm. Vă dați seama că nu mă investigam în condițiile „proaspătului” COVID, dar eram praf și puteam să mor in maxim 24 de ore, deci trebuia să fiu operată de urgență.

Cu mari intervenții sunt primită și dusă la Unitatea de Primiri Urgențe (UPU) Brașov, de unde am fost transferată  să stau în izolare într-un salon la Spitalul Tractorul

Aici a trebuit să aștept rezultatul testului Covid, să vedem dacă este negativ sau pozitiv. A fost NEGATIV.

Întreg personalul era îmbrăcat în costume de cosmonaut, nu trebuia să ies afară din salon și nu aveam voie să merg la WC. Mi-a arătat un scaun cu gaură și asistenta mi-a zis: Dacă ai nevoie, îți faci aici nevoile, în caca mobil și noi ducem conținutul!”

Am zis: „Poftim?”

Am crezut că nu aud bine. Mi-a zis, da, da, răspicat, caca mobil! Am înțeles atunci că auzisem bine și că nu este o glumă.

Peripețiile pe care le-am petrecut toată noaptea până la sosirea rezultatului, cu o macara buclucașă, nu le mai scriu aici. Scriu doar dăruirea cu care a lucrat personalul, 24 de ore din 24 de ore.

Pe urmele chirurgului

Am luat la rând spitalele din Brașov și Slavă Domnului că avem destule. Culmea este că din cauza Covidului nu erau făcute echipe care să lucreze la blocul operator și care să mă opereze. Tot din cauza Covidului nu puteam fugi din Brașov în alt oraș sau în altă țară. Așa că l-am lăsat pe Dumnezeu să se descopere, cu chirurg cu tot.

Deci, l-am lăsat pe Dumnezeu să se descopere cu totul, eu nu am disperat , m-am lăsat cu totul în brațele Lui, am lăsat să aleagă în locul meu, fără să îmi fie frică în vreun fel. Și de  atunci au decurs așa cum a vrut Dumnezeu, nu cum am vrut eu.

Și uite-așa am ajuns la Spitalul Militar din Brașov, unde a acceptat să mă opereze Doctorul Dumitrache. Zic, „a acceptat” deoarece sunt la a 8-a operație și nu este o operație ușoară, a fost una laborioasă, cu plase si multiple aderențe. După ce m-a consultat și mi-a zis că mă operează, i-am zis: „Domnule Doctor, Dumneavoastră sunteți alesul”!

Numai după ce m-am trezit din operație (și tare m-am mirat că m-am mai trezit și că mai văd lumina zilei) i-am spus doctorului că nu eu l-am ales și că Dumnezeu a ales în locul meu.

Nu știam ce va urma și nimeni nu știe.

episodul 1 / episodul 2 / episodul 3)

Ileana Gafton, Ziarist

(Revista Viata Ortodoxa nr 4/2021)

Lasă un comentariu