Cuibul vulturilor sau ”Cuibul lui Dumnezeu”? STEPANTSMINDA, CAUCAZ

Cuibul vulturilor sau ”Cuibul lui Dumnezeu”? STEPANTSMINDA, CAUCAZ

p1110318

Catedrala Sfintei Treimi din Gergeti, Caucaz (2170 m) a fost ridicata in sec 14 de catre nobili din mai multe regiuni ale Georgiei, care si-au dorit un locas sfant, simbol al unitatii nationale.

Pentru ca nu puteau sa se hotarasca asupra locatiei, la sfatul unui batran intelept au taiat un vitel, pe care apoi l-au dus la marginea unui sat si au hotarat ca acolo unde va zbura vulturul care va lua oasele vitelului, acolo va fi locul bisericii!

Iar vulturul a zburat pe un varf de 2170 m langa satul Gergeti, sub Muntele Kazbegi (5047 m), al treilea varf din Caucazul georgian! De aici se spune ca a furat Prometeu focul zeilor!

Biserica Sfintei Treimi din Gergeti (Tsminda Sameba) a fost construita in stil arhitectural specific bisericilor georgiene de sec 14, cu cupola in forma de cruce si clopotnita folosita ca turn de intrare; catapeteasma din piatra este unica . In perioadele cand capitala tarii, Mtskheta, era amenintata, relicvele sfinte – inclusiv Crucea Sfintei Nina cea Intocmai cu Apostolii – erau aduse spre pastrare aici, in ”Cuibul lui Dumnezeu”!

In perioada sovietica, biserica a fost inchisa si transformata in depozit, dar locuitorii au continuat sa o ingrijeasca, pentru a nu se deteriora. In prezent este unul dintre locasurile active ale Bisericii Ortodoxe Georgiene.

Acces: Tbilisi / Gergeti ( 3 ore cu masina), apoi trekking 3 ore (mers pe jos) sau inchiriere jeep ( 30 minute).

Maria Chirculescu, Miriam Turism

CAMASA MAICII DOMNULUI, Georgia

Camasa Maicii Domnului – Georgia

Una dintre cele doua camasi lasate de Maica Domnului prietenelor sale se afla (INTREAGA!) in vestul Georgiei, la Zugdidi, in cadrul Muzeului de Istorie din Palatul Dadiani.

Miercuri 28 septembrie 2016 ne-am inchinat Camasii Maicii Domnului , aflata in depozitul muzeului. Emotii de nepovestit, risipite doar de ploaia torentiala care s-a pornit din senin la finalul vizitei!

O copie in marime naturala a Camasii Maicii Domnului se afla in muzeu, ca si caseta in care camasa a fost pastrata din sec 16 pana in prezent.

Detalii despre modul in care a ajuns si s-a pastrat Camasa Maicii Domnului in Georgia: AICI

Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Maria Chirculescu, Miriam Turism

CAMASA LUI IISUS : Catedrala Svetitskhoveli, Georgia

CAMASA LUI IISUS : Catedrala Svetitskhoveli (1029)

Catedrala Svetitskhoveli (”Stalpul de Viata Datator”) este cunoscuta ca fiind locul in care este ingropata Camasa lui Iisus – sub coloana din dreapta intrarii.

Capodopera a artei medievale georgiene, Catedrala Svetitskhoveli a fost construita in anul 1029 (sec 11) pe ruinele vechii biserici ridicata in sec 4 de Sfanta Nina, pe locul in care a fost ingropata Sfanta Sidonia impreuna cu Camasa Mantuitorului.

Tot aici este ingropat cojocul Sf Prooroc Ilie Tesviteanul.

Sfinte moaste:  piciorul Sf Apostol Andrei.

Fresca , sec 13: figuri din Apocalipsa si Zodiac.

Copia in marime naturala a Sfantului Mormant din Ierusalim: de la final de sec 13. Regina Georgiei si-a dorit mult sa viziteze Ierusalimul, dar s-a imbolnavit – astfel o reconstituire simbolica a Sfantului Mormant a fost plasata in Catedrala Svetitskoveli, indicand si faptul ca este cel mai important loc de pelerinaj pentru popoarele crestine din Caucaz.

Mai multe detalii despre CAMASA LUI IISUS: AICI

Maria Chirculescu, Miriam Turism

JVARI, Georgia (sec. 6)

Biserica JVARI, Georgia ( 586-604)

In sec 4, Sf Nina (ruda a Sf. Gheroghe) l-a increstinat pe Regele Mirian si pe regina Nana, de la acest moment incepand increstinarea poporului georgian.

Sf Nina, impreuna cu Regele Mirian, au ridicat in apropierea capitalei Mtskheta o cruce mare de lemn, pe varful unui munte. In sec 6 pe locul respectiv s-a construit Biserica JVARI ( Biserica Sfintei Cruci), capodopera a arhitecturii georgiene, care pastreaza pana astazi baza octogonala a crucii ridicata de Sf Nina in sec 4.

Locul a devenit unul dintre cele mai mari centre de pelerinaj crestin pentru popoarele din Caucaz. Din anul 1994 este obiectiv UNESCO.

Noi am ajuns la Biserica Jvari exact in ziua in care Biserica Georgiana (pe stil vechi) a sarbatorit Inaltarea Sfintei Cruci – marti , 27 sept 2016.

Maria Chirculescu, Miriam Turism

MULTE MULTUMIRI si un dar

MULTE MULTUMIRI tuturor celor care astazi si-au amintit de mine : colegi, prieteni, colaboratori, impreuna-calatori din toate etapele celor 55 de ani depanati din mila Domnului pana acum!

Si un dar de seara, intors catre voi – cateva dintre cele mai speciale locuri vizitate in ultimii 10 ani (Miriam Turism), alaturi de oameni foarte dragi:

Georgia, Armenia si Muntele Ararat (limanul la care a ajuns Arca lui Noe), mai 2015:

Muntele Ararat(1280x1139)

Continuarea

CAMASA MAICII DOMNULUI se afla in Georgia

CAMASA MAICII DOMNULUI

Camasa Maicii Domnului, Muzeul Dadiani, Georgia

Pană acum 10-15 ani, lumea ortodoxă nu a știut nimic despre locul în care s-a aflat Cămașa Maicii Domnului! Era îndeobște cunoscut că înainte de trecerea sa la Domnul, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a donat un veșmânt al său unei femei… Din vremea Împăratului Leon (sec. V) veșmântul Maicii Domnului este adus la Constantinopol și este păstrat în Biserica din Vlaherne, pentru ca apoi, timp de scole, să nu se mai știe nimic despre el. De aceea, imense ne-au fost și mirarea și bucuria cand am descoperit în Georgia, într-un muzeu, această cămașă a Maicii Domnului – pentru că nimic nu ne semnalase acest lucru! Georgienii știu de existența ei, dar bariera alfabetului lor propriu face ca informațiile din țara lor să rămână criptate” pentru straini, se pare că .. chiar și pentru bisericile ortodoxe surori!

Printr-o extraordinară înșiruire de evenimente, noi ne-am închinat veșmântului Maicii Domnului în luna iunie acestui an 2014, iar informații de importanță excepționala despre această binecuvântată cămașă a celei care L-a purtat în pântece pe Fiul lui Dumnezeu ne-au parvenit abia acum, prin amabilitatea ghidei noastre georgiene, Maria Chitanava.

 

Traversând veacurile

Icoana Maicii Domnului aurita, sec 12, Man Khobi, Georgia de Vest

 


 Sf Maxim Mărturisitorul ( 580 – 662) scrie în lucrarea “Adormirea Maicii Domnului” că, la aflarea veștii trecerii sale la Domnul, însăși Preasfânta Născătoare de Dumnezeu l-a rugat pe Sfăntul Ioan Evanghelistul să dea cele două veșminte ale sale celor două văduve care o slujeau.

Din secolul al cincilea avem în calendarul creștin – ortodox, în data de 2 iulie (stil nou) sărbatoarea Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne – sărbătoare mai puțin marcată de noi românii, deși este însemnată cu cruce neagra.

georgia, Sarbatoarea punerii in racla a Vesmantului Maicii Domnului, 15 aug ( stil vechi)

În sinaxar se povestește cum, în vremea împaratiei lui Leon cel Mare (454 – 474), a fost găsit un veșmânt al Maicii Domnului la o femeie evreica care locuia in Galileea si care păstra această cămașă într-o camera separată, în care mulți bolnavi venind să se închine, se tămăduiau: “ Aici la mine este ascuns veșmântul Preacuratei Fecioare Maria, Maica lui Hristos Dumnezeu. In timpul cand ea s-a mutat de la cele pamantesti la cele ceresti, era acolo, la vremea ingroparii ei, una din stramoasele mele, vaduva, careia i s-a dat vesmantul acesta, dupa hotararea insasi Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu. Aceea, luand vesmantul, l-a pazit cu cinste in tot timpul vietii sale. Apoi, inainte de a muri, l-a incredintat in paza unei fecioare din neamul sau, poruncindu-i cu juramant, ca nu numai vesmantul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu sa-l pazeasca, ci si fecioria ei s-o pazeasca pentru cinstea Preacuratei Fecioare Maria. Iar fecioara aceea, in tot timpul vietii sale, pazind de asemenea cu multa cinste vesmantul acesta, cand s-a apropiat de sfarsitul vietii, l-a incredintat si ea la alta fecioara curata si cinstita din neamul sau. Astfel ca, din fecioara in fecioara, trecand multi ani, acest sfant vesmant a ajuns pana la mine, smerita, care am imbatranit in viata curata fara barbat. Iar de vreme ce in neamul meu nu se afla nici o fecioara careia as fi putut sa-i incredintez aceasta taina, va spun voua despre dansa, ca sa stiti ca, pentru acest cinstit vesmant, care se gaseste in camera mea dinauntru, se savarsesc acele minuni aici…”

Această istorie a fost dezvaluită către doi boieri greci, Galvie si Candid, frati buni, care merseseră să se închine în Ierusalim. Aflând acestea, “s-au hotarât ei ca sa o ia. Si mergând la Ierusalim, au facut o racla asemenea celei în care se afla cinstitul vesmânt al Maicii lui Dumnezeu; iar când s-au întors, au pus racla cea desarta în locul celeilalte; si pe cea cu sfântul si dumnezeiescul vesmânt, au luat-o si s-au dus. Si daca au sosit la Constantinopol, au pus-o într-un metoc al lor ce se cheama Vlaherne, încercând sa ascunda comoara. Dar vazând ca nu se poate, au dat de stire împaratului, care s-a umplut de nespusa bucurie. Si a facut o biserica la acel metoc, si a pus acolo cinstita racla, unde acum se afla, pazind cetatea si gonind tot vrajmasul si toata boala.” De atunci, Biserica Ortodoxă sărbătorește Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne.

Dacă ați vizitat Biserica din Vlaherne în Istambul / fostul Constantinopol /  așa cum arată ea astăzi, știți că nimeni nu pomenește de veșmântul Maicii Domnului. Istoria s-a întrerupt acum cateva secole, cand acest desoebit de important vestigiu legat de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a dispărut de acolo…

 

Periplu georgian, iunie 2014

1. Locul din care am plecat spre Zugdidi- Svaneti, Caucaz ( UNESCO - case cu turn, Ev Mediu) (576x1024)

 

În programul georgian din acest inceput de vară am vizitat zona Svaneti din Caucaz ( nord-vestul Georgiei), acolo unde se află cea mai înaltă așezare din Europa (Ushguli, 2410 m altitudine), întreaga regiune fiind intrată în patrimoniul UNESCO pentru unicitatea clădirilor sale, case medievale cu turnuri , păstrate intacte de secole. Pe lângă peisajul montan excepțional, pe noi ne-au impresionat în mod deosebit micuțele biserici creștine din secolele X-XI,răspândite peste tot pe înălțimi, funcționale și astăzi, care păstrează fresca inițială, autentică, fără nici o urmă de restaurare – din această cauza, multe scene iconografice fiind deja distruse sau greu vizibile…

În data de 16 iunie trebuia să plecam spre sud, parcursul de doar 250 km din acea zi fiind însă dificil mai ales pe zona montană. La mijlocul zilei trebuia să ne oprim pe traseu într-o localitate, Zugdidi, pentru a vizita Muzeul de Istorie și Arhitectură Palatul Dadiani. La momentul cand m-am documentat pentru acest traseu, pentru Muzeul Dadiani gasisem o scurtă relatare în limba engleza, unde se vorbea pasager de “shroud of Mother of God”, ceea ce se putea traduce oricum (giulgiu, pânză, înveliș….).  Intrigată fiind, am trecut în programul nostru: “principala bogăție a muzeului este un acoperământ al Maicii Domnului”, urmând să vedem la fața locului ce urma să gasim! Datorită decalării programului în Svaneti din cauza dificultăților de pe traseu, am ajuns la Zugdidi seara și în mod normal – dacă nu ar fi fost acea mențiune despre Maica Domnului – ne-am fi continuat traseul până la cazare, în Kutaisi (un muzeu de istorie și arhitectura nu era tocmai în zona de interes a programului nostru). Am solicitat telefonic schimbarea cazării, pentru a rămâne in Zugdidi peste noapte – în turism este imposibil să anulezi cazarea chiar în ziua respective, totdeauna penalitatile sunt de 100%, deci cazarea la care renunți se platește oricum. Colegele mele georgiene au acceptat solicitarea noastră ca fiind firească, ne-au schimbat cazarea ( fără penalități, georgienii sunt deosebit de ospitalieri!) și iată-ne pe seară în Zugdidi, în singurul hotel din oraș și, fiind perioada campionatului Mondial de Fotbal, iată-ne într-un oraș cu strazi pustii, singura zonă de interes fiind piața cu cireșe de vreo patru feluri ( roșii, albe, roz, negre) . ciresele Georgiei, 1

 

A doua zi de dimineață muzeul urma să se deschidă abia la ora 10, așa încât era clar ca urma să decalăm încă programul – și nici nu știam exact pentru ce!

 

17 iunie 2014. Dimineața la ora 10 fix am ajuns la Muzeul Palatul Dadiani, situat într-un parc larg, frumos, însăși cladirea palatului contrastand puternic cu aspectul sărăcăcios, prafuit, al micuțului oraș de provincie…

P1010259 (1280x720)

La intrare mai erau niste grupuri de elevi. Fiind în criză de timp, am parcurs rapid sălile cu obiecte de cult vechi, lucrate in metal prețios (aur, argint) – timp de secole, georgienii și-au dovedit credința creștină inclusiv prin făurirea de obiecte de cult de inestimabilă valoare artistică, lucrate cu migală și mare meșteșug – și am solicitat să ni se arate exponatul care avea legatură cu Maica Domnului. Așadar am fost duși în fața unui perete pe care era expusă, în ramă, CĂMAȘA MAICII DOMNULUI! Nu vreo particică din acoperământul Fecioarei Maria, ci chiar cămașa sa, întreagă, lucrată din fibra naturală, nevopsită, cămașa care apare în toate icoanele fiind vizibilă la gât, sub veșmântul colorat care o acoperă.

Camasa Maicii Domnului, Zugdidi, Georgia

Neîncrezători, am citit explicațiile alăturate, care vorbeau de aducerea în Georgia a acestei cămăși a Maicii Domnului, din Biserica din Vlaherne, Constantinopol! Facem legatura cu numele bisericii din Zugdidi – Biserica Maicii Domnului din Vlaherne! Întrebăm ghida muzeului daca aceasta este chiar cămașa, autentică și ni se răspunde că nu, este doar o copie în mărime naturală, originalul se păstrează în depozitul muzeului.

Facem o încercare și solicităm să vedem originalul (” Îndrazniți, Eu am biruit lumea”), ni se răpunde că nu este posibil, este scos la închinare doar o singură dată pe an, de sărbătoarea Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne ! Insistăm și – fără să știm din care motiv – ni se aprobă această extraordinară favoare! Ghida georgiană a grupului nostru, Maria ( absolventa a Facutății de Teologie), aproape că plânge de emoție, nu înțelege cum de este posibil așa ceva! Suntem rugați să așteptăm o jumătate de oră, să se ia măsurile de siguranță necesare – ce mai contează timpul acum?! – și apoi suntem invitați, doar grupul nostru de români, în locul în care este păstrată această adevărată comoară a ortodoxiei!

16 iun 2014, inchinare la Camasa Maicii Domnului, Gerorgia (2)

Ne închinăm pe rând, îi aducem o ofrandă Maicii Domnului cîntându-i o rugaciune în limba română … și plecăm cu sufletul plin, luând cu noi bucuria, plinătatea greu de descris în cuvinte a prezenței Ei atunci și acolo, alături de noi… Extraordinară surpiză, pentru care fusesem total nepregătiți, noi cei încărcați cu păcate de toate felurile! Iar acest muzeu valoros, interesant și pentru alte exponate, este vizitat doar de 10.650 vizitatori pe an, adică o medie de 35 persoane / zi!

 

Explicații oficiale

 

În muzeu, alaturi de copia expusă a Cămășii Maicii Domnului, sta urmatoarea explicație: “Conform surselor georgiene și straine, există mai multe versiuni privitoare la modul în care Cămașa Maicii Domnului a ajuns în Georgia. Una dintre aceste versiuni arată că această Cămașă a fost adusă în Georgia în sec VIII din Constantinopole, capitala Imperiului Bizantin, în perioada iconoclastă. După sursele misionarilor catolici, Cămașa a venit în Georgia în sec XV, după cucerirea Constantinopolului de către turci. Câteva surse sunt datate din Evul Mediu Târziu ( sec XVII – XVIII) și atestă posesiunea de către Biserica Ortodoxă Georgiană a Cămășii Maicii Domnului în Mănăstirea Khobi, unde “ era expus Veșmântul Maicii Domnului, care era foarte onorat de către popor“, dar nu menționează nimic despre modul în care acesta a ajuns acolo.

Se știe că Veșmântul Maicii Domnului a fost adăpostit în Biserica din Vlaherne din Constantinopol și multe minuni sunt descrise in Evul Mediu Timpuriu legat de acest veșmânt, inclusiv în surse gergiene scrise din sec XI…

Cand Veșmântul s-a aflat în Mănăstirea Khobi ( Georgia) otomanii au invadat regiunea Samegrelo în 1855 și au decis să transforme mănăstirea în deposit de arme, dar văzând minunea (mănăstirea a fost luminată) au parasite locul de frică! După instaurarea regimului sovietic in Georgia, Veșmântul și lucrurile sfinte au fost duse din mănăstire în Muzeul Istoric din Samegrelo, deschis în Palatul Dadiani. Acestea au fost înregistrate ca exponate și numai cîteva personae au fost conștiente de importanța lor. Din anul 1990, în fiecare an la data de 15 iulie ( stil vechi / 2 iulie stil nou) , la sărbătoarea Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne, Veșmâtul Maicii Domnului este luat din Muzeul Dadiani și dus la Biserica Maicii Domnului din Vlaherne, din Zugdidi, pentru închinare”.

IIsus, chipul de pe Camasa Maicii Domnului De curând, în anul 2000, o nouă minune s-a produs!  Pe Cămașă a fost descoperită fața lui Iisus Hristos, posibil de observat doar pe peliculă fotografică. Descoperirea a fost făcută de către operatorii de la Studio „Mematiane” – Guram Rogava și David Asatiani. Lumea ortodoxă cunoaște doar trei reprezentări ale Feței Domnului nostru Iisus Hristos, nefăcute de mâna omului: Mandilion ( năframa Sfintei Veronica), Giulgiul din Torino (cu care a fost înfășurat trupul Mântuitorului după coborârea de pe Cruce) și această reprezentare de pe Cămașa Maicii Domnului de la Zgudidi, Georgia. Dacă a fost făcută manual, ar fi posibil să se vadă foarte simplu oricând.

După descoperirea feței lui Iisus Hristos pe Cămașa Maicii Domnului, interesul pentru a o vedea a crescut din ce în ce mai mult. Mulți bolnavi cu boli grave merg în Zugdidi, pentru a se închina Cămășii Maicii Domnului și a cerer sănătate… Dar sunt și mulți pelerini care vin să se închine pur și simplu în fața Veșmântului pe care Măicuța Domnului l-a purtat în noaptea de Craciun, la Nașterea Fiului lui Dumnezeu…

 

Triptic, sec 12, Svaneti, Georgia

Triptic, sec XII, Svaneti, Georgia

BUCURA-TE, CEEA CE ESTI PLINA DE HAR, MARIE , DOMNUL ESTE CU TINE! BINECUVANTATA ESTI TU INTRE FEMEI SI BINECUVANTAT ESTE RODUL PANTECELUI TAU, CA AI NASCUT PE MANTUITORUL SUFLETELOR NOASTRE! 

 

Maria Chirculescu, Miriam Turism (reportaj publicat in Revista Lumea Credintei nr 133 din august 2014 )

 

 

Georgia: CAMASA LUI HRISTOS

CAMASA LUI HRISTOS

7 Stalpul ridicat pe locul in care este ingropata Camasa lui Hristos(redimensionat)

Înainte să organizăm programul în Georgia, știam doar doua lucruri despre georgieni: că sunt extrem de credincioși și patrioți (văzusem un grup mare de tineri georgieni la Ierusalim, în Biserica Sfântului Mormânt, în Sâmbăta Mare din anul 2008 când, în așteptarea Sfintei Lumini, scandau neîntrerupt numele țării lor, pe atunci în conflict cu Rusia) și că în țara lor se afla cămașa lui Hristos. Iar prima vizită în Georgia, din care tocmai ne-am întors în data de 20 iunie 2014, nu doar că a întărit cele deja știute, dar ne-a revelat o țară ortodoxă fascinantă, cu o cultură creștină veche de două milenii, adânc înrădăcinată în viața acestui popor mic, aflat în calea unor mari și agresive imperii, create și desfăcute peste veacuri; perșii, tătarii, turcii, rușii (nu doar puterea sovietică). Cu toții au avut pretenții teritoriale asupra acestei micuțe țări dintre Caucaz și Marea Neagră, care s-a încăpățânt să rămâna creștină cu orice preț, Ortodoxia fiind parte din identitatea lor națională, iar Biserica Ortodoxă – simbol al unității lor!

Filonul creștin pornește din secolul întâi, de la Cincizecime, când apostolii au tras la sorți pentru a ști fiecare unde să meargă spre a propăvădui Cuvântul Domnului. Au tras la sorți și pentru Maica Domnului și sorții ei au căzut pentru îndepărtata țară a Ivirului (Georgia de azi), dar pentru că Fiul ei i-a vestit prin Arhanghelul Gavriil să nu meargă acolo, ci la Muntele Athos, în Iviria au propăvăduit Sfinții Apostoli Andrei, Simon Zilotul, Toma, Iuda Tadeu și Matei (Sfinții Apostoli Simon și Matei sunt înmormântați pe teritoriul istoric al Georgiei). În secolul al patrulea, prin lucrarea misionară a Sfintei Nina cea Întocmai cu Apostolii – ruda Sfântului Gheorghe – creștinismul se răspândește și devine religie de stat (încă din anul 317), Biserica Ortodoxă Georgiană devine biserică autocefală încă din anul 466 (una dintre cele mai vechi biserici autocefale ale creștinătății), slujbele se țin în limba poporului încă din secolul al cincilea, cultul creștin georgian nu cunoaște perioadă iconoclastă, în schimb jertfește mulțime de mucenici – chiar regine și regi sfinți mucenici! – un efort, o suferință uriașă a acestui popor în încercarea sa de a se opune expansiunii musulmane către Europa! Cele 25.000 de biserici existente în teritoriile prezente și istoric ocupate de georgieni (în medie, câte o biserică la fiecare 3 kilometri pătrați!), multe dintre ele din secolele X, XI XII, stau mărturile pentru toate acestea. “Înțelegeți că grație mijlocirii puterii cerești și puternicei iubiri pentru Domnul pe care o are poporul nostru, micuța noastă țară a supraviețuit atâtor invazii, a căror principal scop a fost distrugerea Bisericii Ortodoxe – despre care ei au știut că este baza puterii nației georgiene. În ciuda numeroaselor lor eforturi, dușmanii noștri au eșuat în lupta care a avut drept scop dezicerea de credința creștină a poporului georgian“ (Ilie al II-lea, Patriarhul Bisericii Georgiene).

 

Cămașa lui Hristos

Patericul georgian începe, așa cum este firesc, cu viața Sfintei Nina cea Întocmai cu Apostolii (Nino în limba georgiană), cea care, la începutul secolului al patrulea, avea să lumineze desăvârșit poporul georgian în credința creștină.

Azize_nino

Micuța Nina a fost crescută la Ierusalim de către o doică creștină, bătrâna Niofora. „Când citea în Evanghelie despre răstignirea Domnului, gândul ei se oprea asupra cămăşii Lui. Oare unde se află cămaşa Fiului lui Dumnezeu? a întrebat odată pe Niofora. Ştim din tradiţie, a răspuns aceea, că se găseşte în oraşul Mţheta din Iviria, la nord-est de Ierusalim. Cămaşa a fost adusă acolo de rabinul acestui oraş, Elioz, după ce a luat-o de la soldatul care o câştigase la sorţi lângă cruce. Locuitorii ţării acesteia se numesc kartveli, se învecinează cu armenii şi au rămas până azi în întunericul idolatriei. Cuvintele Nioforei au rămas adânc întipărite în inima sfintei. Zi şi noapte se ruga fierbinte către Născătoarea de Dumnezeu: Învredniceşte-mă, Stăpână, să merg în ţara iviriţilor, pentru a mă închina la cămaşa Fiului Tău! Preasfânta a ascultat rugăciunea ei, i s-a arătat în somn şi i-a spus: Mergi în Iviria, aşa cum îţi doreşti! Însă acolo vei şi predica Evanghelia lui Hristos, care îţi va dărui din plin harul Său. Şi te voi ajuta şi eu.

1. Orasul Mtskheta, capitala regatului Timpuriu de Iberia ( sec 3 iH - 5 dH), asezarea in care crestinismul a fost declarat religie de stat ( la anul 337)

Ajunsă în Iviria, tânăra Nina este găzduită în comunitatea evreiască, către care începe să predice mai întâi Evanghelia. Se împrietenește cu fiica mai-marelui sinagogii evreilor din Kartli – Aviatar, care în scurtă vreme a crezut, auzind cum tălmacea sfânta vechile proorocii despre Mesia și cum se împlineau acestea în persoana lui Hristos. Patericul spune mai departe: << Odată, discutând Aviatar cu sfânta, i-a povestit despre cămaşa Domnului în felul acesta: Precum am auzit de la părinţii mei şi aceia de la strămoşii lor, atunci când în Iudeea domnea Irod, iudeii din Mţheta şi din toată regiunea Kartli au aflat că în Ierusalim au sosit boieri din Persia. Boierii aceştia căutau un prunc nou-născut din neamul lui David, ce s-a născut „din mumă fără tată“ şi pe care l-au numit împăratul Iudeilor. L-au descoperit în oraşul lui David – Bethleem într-o peşteră smerită, şi i-au oferit daruri împărăteşti: aur, tămâie bine-mirositoare şi smirnă. După ce i s-au închinat, s-au înapoiat în patria lor. Au trecut vreo treizeci de ani de la acea întâmplare. Atunci, străbunicul meu Elioz a primit de la arhiereul Ierusalimului, Anna, următoarea scrisoare: „Acela la care au venit boierii perşi să i se închine a crescut acum şi propovăduieşte că este Hristos, Mesia şi Fiul lui Dumnezeu. Însă după legea lui Moise, trebuie să moară. Veniţi cât mai grabnic la Ierusalim“.
Atunci când Elioz s-a pregătit împreună cu alţii pentru călătorie, mama lui, o bătrână cucernică din neamul arhiereului Ilie, i-a spus: Mergi, copilul meu, dacă te-au chemat. Însă te rog să nu urmezi necinstitorilor care au hotărât să Îl omoare. Despre Dânsul au spus proorocii că va fi o taină pentru înţelepţi, taină ascunsă, lumină neamurilor şi viaţa veşnică. Elioz a mers într-adevăr la Ierusalim şi a fost de faţă la răstignirea Domnului. Mama lui rămăsese în Mţheta. Deodată, în ajunul Paştilor, a simţit în inima ei lovituri puternice, ca ale unui ciocan ce bate nişte piroane, şi a strigat: În această clipă împărăţia lui Israel s-a dărâmat, fiindcă L-a răstignit pe Mântuitorul şi Izbăvitorul Său. De acum, poporul nostru va fi vinovat de moartea lui Hristos. Vai mie, că nu am murit mai devreme, pentru a nu auzi aceste lovituri înfricoşătoare! Nu voi mai vedea slava lui Israel pe pământ!
Spunând acestea, şi-a dat duhul. După răstignire, Elioz a cerut cămaşa Domnului de la ostaşul care o câştigase la sorţi şi a adus-o la Mţheta. Elioz, după ce a adeverit cuvântul mamei sale despre răstignirea Domnului, i-a arătat surorii lui, Sidonia, cămaşa. Aceea a luat-o şi cu lacrimi a început să o sărute. Apoi, după ce a strâns-o la piept, a căzut moartă. Nimeni nu a putut să smulgă sfântul veşmânt din mâinile ei. A încercat să o ia şi regele Anterkie, care a venit cu curtenii lui îndată ce a fost înştiinţat de moartea ei neaşteptată, însă a rămas neputincios. A trecut ceva vreme. Între timp, Elioz a îngropat-o pe sora lui împreună cu cămaşa. A tăinuit aşa de bine mormântul, încât nimeni până astăzi nu ştie unde este acesta. Câţiva oameni spun că se găseşte în mijlocul grădinii regale, în locul unde se înalţă astăzi un cedru cu umbră deasă. Acest cedru ce a încolţit singur după moartea Sidoniei adună în jurul lui mulţi oameni. Aceştia cred că are în el o mare putere.
” Auzind sfânta această istorisire, a început să meargă noaptea şi să se roage lângă cedru. Oricum, se îndoia că într-adevăr ar fi ascunsă la rădăcinile lui cămaşa Domnului. Însă o vedenie pe care a avut-o i-a arătat că locul acela era sfânt şi în viitor va fi slăvit. >>

Și tot Patericul Georgian relatează : << În legătură cu cămaşa Domnului şi căutarea ei de către Sfânta Nina, cronicarii georgieni menţionează puţine lucruri. Conform mărturiilor lor, se spune că sfânta a descoperit mormântul Sidoniei, unde era îngropată cămaşa. Sfânta dăduse poruncă să fie tăiat cedrul care crescuse pe mormânt. Însă butucul care a rămas în pământ împreună cu rădăcinile, l-a lăsat aşa cum era, după porunca tânărului cel purtător de lumină ce i s-a arătat în rugăciune şi i-a spus acele trei cuvinte tainice. Astfel, cronicarii susţin că, de atunci, sfânta nu s-a mai gândit niciodată să scoată rădăcinile pentru a deschide mormântul Sidoniei, şi nici nu a mai căutat preacurata cămaşă a lui Hristos în altă parte…
Atunci când cei trimişi de regele Mirian au primit de la Marele Constantin bucata din Cinstita Cruce şi un cui, nu le-au adus la Mţheta, ci bucata din Cinstita Cruce au lăsat-o la Manglisi, iar cuiul la Erusetia. Fiindcă acest lucru l-a supărat pe regele Mirian, sfânta i-a spus: Nu te întrista, rege! Aşa trebuie să fie, ca Cinstita Cruce să ocrotească hotarele regatului tău şi credinţa în Hristos să se răspândească. Iar pentru tine şi capitala ta este de-ajuns harul că aici se află preacinstita cămaşă a Domnului. Cât timp a trăit sfânta, dar şi după moartea ei, curgea mir din rădăcinile cedrului, cu bună mireasmă şi tămăduitor, vădind prezenţa cămăşii în acel loc.
Arhiepiscopul Nicolae I, care păstorea Biserica Georgiană la mijlocul secolului al XII-lea (1150–1160), vestit pentru sfinţenia şi înţelepciunea lui, notează următoarele: „În vremea mea, mulţi pun la îndoială dacă într-adevăr există cămaşa Domnului sub stâlpul făcător de minuni. Această îndoială este îndreptăţită, fiindcă nu s-a descoperit cămaşa, nimeni nu a văzut-o aici. În orice caz, minunile, atât cele din vechime cât şi cele de astăzi, pe care cu ochii noştri le vedem toţi, se datorează cămăşii Domnului şi se săvârşesc prin stâlpul «izvorâtor de mir»“. În continuare, numărând minunile, arhiepiscopul descrie cum a ars cu foc ce ieşea din pământ femeia unui sultan turc, când, din curiozitate, a vrut să deschidă mormântul Sidoniei pentru a vedea cămaşa. De asemenea, menţionează că tătarii ce veniseră împreună cu ea pentru a săpa au fost loviţi de o putere nevăzută. „Această minune“, notează acelaşi autor, „au văzut-o mulţi şi au auzit-o toţi“. >>

Catedrala Svetiskhoveli

4 catedrala Svetiskhoveli (Stalpul de Viata Facator)

După convertirea la creștinism a însuși regelui Mirian și a reginei Nana, regele s-a gândit să ridice o biserică creștină (prima biserică creștină a Georgiei) pe locul în care se înalța cedrul falnic, crescut peste mormântul Sidoniei – cea înmormântată împreună cu cămașa lui Hristos. Cedrul a fost tăiat, din cele șase ramuri ale sale s-au făcut șase stâlpi pentru biserica de lemn, dar al șaptelea stâlp, făcut din trunchiul cedrului, n-a putit fi mișcat din loc. Numai după rugăciunea de o noapte întreagă a Sfintei Nina – noapte în care i s-a înfățișat un tânăr minunat, care i-a spus trei cuvinte și care apoi a luat stâlpul în brațe și l-a ridicat – stâlpul a rămas vertical, dar plutind în aer. Dimineața tot poporul a văzut această minune! Până la urmă, stâlpul a coborât la locul său, iar din rădăcina lui a început să curgă mir binemirositor și tămăduitor. Prima biserică, din lemn, a Iviriei, a fost închinată celor 12 Sfinți Apostoli și a primit numele de Svetițhoveli, care se traduce “Stâlpul de viață făcător”. În sec. XI, biserica de lemn a fost înlocuită cu o catedrală din piatră, absolut maiestuoasă, care dăinuiește până în ziua de azi și în care locul mormântului Sidoniei – locul în care se află îngropată cămașa lui Hristos – este marcat printr-un stâlp foarte gros, construit în formă de turn, mereu împodobit cu flori și în fața căruia arde mereu o candelă.

Interesant este că în aceeași catedrală se se spune că se află îngropat și cojocul Sfântului Prooroc Ilie, adus în în Mtskheta de către evreii persecutați de către Nabucodonosor și exilați în Iviria în sec VI îH (istoria Sfântului Ilie este datată în sec IX îH).

Catedrala Svetiskhoveli, situată în fosta capital – orașul Mtskheta ( 60 km de Tbilisi), a fost timp de secole și rămâne cea mai importantă catedrală a țării și este și astăzi scaunul Arhiepiscopului de Mtskheta și Tbilisi, care este în același timp și catolicos-Patriarh al întregii Georgii. Acesta este locul în care au fost întronizați regii și patriarhii Georgiei și în care au fost înmormântate cele mai importante personalități ale bisericii și societății.

În vizită la catedrala Svetiskhoveli

Abia intrați în realitatea georgiană – total deosebită de a noastră – și cam năuci de oboseala drumului, în a doua zi de program, am mers în vizită la Mtskheta, fosta capitală a Georgiei timp de secole. Ne-a impresionat grandoarea catedralei Svetiskhoveli, cel mai important monument cultural, de artă al țării, edificiu de piatră ridicat în secolul al unsprezecelea în stil architectural propriu, georgian, și primul gând a fost o întrebare: cât de civilizat și creativ a putut fi poporul acesta, abia unificat într-un stat creștin independent, dar izolat la poalele Munților Caucaz, pentru a putea crea acum zece secole astfel de edificii grandioase și rezistente peste veacuri? Intrând în catedrală, am găsit imediat, pe latura din dreapta, stâlpul care marcheaza locul în care se află cămașa lui Hristos – loc de pelerinaj continuu, loc de închinare, dătător de speranță, de viață… Ne-am închinat și noi, uitând pentru o clipă de imensitatea spațiului interior, dătător de mirare – adunându-ne în noi înșine, aflați fiind în fața locului în care dorisem cu ardoare să ajungem… Apoi, ajutați fiind de preoți, am aflat și altarul din dreapta catapetesmei, închinat Sfântului Prooroc Ilie – mic altar în care femeilor nu le este permis să calce – și sub care se spune că ar fi îngropat cojocul Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul.

Pe final de program, în a noua zi, după ce am cutreierat Georgia în lung și în lat, de la satul din Caucaz situat la cea mai înaltă altitudine din Europa (2.300 m) și până în pustiul semi-deșertic al mănăstirii rupestre David Gareja (secol VI), acum cunoscători ai frământatei istorii georgiene, a culturii, folclorului, tradițiilor acestui popor esențialmente creștin, am revenit la Catedrala Svetiskhoveli în cunoștință de cauză, fiind deja convinși de faptul că aici chiar se află cămașa lui Hristos! Oricum, nici un alt popor al lumii nu și-o revendică! Ne gândim că, dacă ar fi rămas la suprafață, probabil că această extraordinară sfântă relicvă a întregii creștinătăți ar fi dispărut de multă vreme din Georgia, la cât de mulțe imperii au cotropit aceste pământuri. Nemaifăcînd față presiunii popoarelor arabe, păgâne, din imediata vecinătate, la un moment dat georgienii s-au pus sub protecția Ţarului Rusiei – popor de asemenea ortodox, dar care după scurtă vreme a înglobat Georgia în structura sa teritorială și a desființat chiar autocefalia Bisericii Georgiene, după care a urmat teroarea sovietică…

12. Altarul inchinat Sf Prooroc Ilie - cu icoana Sf Ilie si a Dreptului Enoh

Svetiskhoveli, catedrala ridicată peste pământul care – conform tradiției – adăpostește cojocul Sfîntului Prooroc Ilie (Vechiul Testament) și cămașa lui Hristos (Noul Testament), simbolizează lumina credinței ortodoxe a poporului georgian, unitatea, stabilitatea sa în istorie!

Iar dacă “fericiți cei care n-au văzut și au crezut” – și ne referim aici la Cămașa lui Hristos, aflată în estul Georgiei, despre cămașa Maicii Domnului, aflată într-un muzeu în vestul Georgiei (provenită din Biserica din Vlaherne), chiar putem depune mărturie, pentru că printr-o minunată întâmplare, chiar ne-a fost deschis drumul să o vedem, deși este scoasă la închinare doar o singură dată pe an, la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Dar despre aceasta, în numărul viitor!

 

Maria Chirculescu

Miriam Turism