ROADELE UNUI PELERINAJ:
AJUTORUL SFANTULUI SERAFIM DE SAROV!
În anul 1933, la împlinirea a 100 de ani de la trecerea la Domnul a Cuviosului Serafim de Sarov, Părintele Serghei Bulgakov predica diasporei ruse din Paris, astfel: ” Precum serafimul ceresc din vedenia proorocului Isaia, care s-a atins de inima omenească cu cleștele și cărbunele aprins de pe jertfelnicul ceresc, tot așa și acest Serafim pământesc se atinge de inimi, doar se vor înflăcăra și ele de la cărbunele ceresc… Nu cuvintele de invățătură despre pravila monahală, trebuincioasă doar unui mod de viețuire mănăstiresc, și nici învățămintele comune, notate din memorie, ci acest chip viu al credinței înflăcărate și al rugăciunii cutezătoare care învinge totul este comoara noastră nesecată. Și dacă a fost văzut înălțându-se în chip miraculos de la pământ în rugăciune și făcând minuni prin ea, apoi cea mai mare minune a fost el însuși, cu inima sa înflăcărată de iubire! Această vedenie, plină de lumină și bucurie, străbate până și întunericul iadului în care ne scufundăm noi în prezent…”

În România, Sf Serafim de Sarov este mai puțin cunoscut, deși cei mai mulți dintre românii care se înscriu în programele de Rusia, o fac mai ales pentru Batiușca Serafim, ignorând de multe ori extraordinara bogăție duhovnicească a întregului spațiu slav – pe care însă o descoperă cu uimire și încântare, în timpul pelerinajului! Redăm mai jos mărturia uneia dintre pelerinele în Rusia anului 2011 – doamna MFC din Deva – care, cu sufletul atins de duhul luminos al Sfântului Serafim, s-a reîntors acasă cu o misiune auto – asumată: aceea de a-l face cunoscut cât mai multor compatrioți români pe cel mai iubit sfânt al fraților pravoslavnici ruși, pe Cuviosul Serafim, cel care în timpul vieții a fost vizitat de 12 ori de Maica Domnului! Mărturia următoare ne arată că uneori un pelerinaj îți poate marca esențal cursul ulterior al vieții – dacă poți avea “nebunia” de a lucra în duhul sfinților, trăind totuși în mijlocul cetății! Fără resurse sau scopuri materiale, șomeră fiind și lucrând aproape anonim, dar cu gândul mereu la “sfântul ei iubit”, doamna MFC a reușit, într-un timp scurt, să determne să fie amenajat un paraclis închinat sfinților Serafim de Sarov și Sf Ilie Tesviteanu (patronul energeticienilor) la poarta uneia dintre marile unitați energetice ale tării, micuț paraclis sfințit de însuși episopul locului, PS Gurie, Episcop al Devei și Hunedoarei! Pentru că nu dorește să genereze polemici inutile, doamna MFC nu a indicat locul sau numele celor implicați, mai ales a celor care au ajutat-o major în demersul ei – aceștia, spune ea, se vor regăsi printre rânduri și se vor recunoaște. De asemenea, își dorește ca exemplul ei să poată fi multiplicat în România, pentru că, pe de o parte, a demonstrat că ’’se poate’’, pe de altă parte pentru că este mare nevoie, în vremurile în care trăim, de ajutorul sfinților, care se pot implica direct și cu mare folos în viețile noastre!
Fie ca Sfântul Serafim de Sarov și Sf Ilie Tesviteanul să bucure inimile tuturor celor care au contribuit la această uimitoare lucrare duhovnicească a frământatului an 2013, ce se încheie acum!
Maria Chirculescu, Miriam Turism
SFANTUL MEU IUBIT
Singurul portret al Sf Serafim de Sarov, pictat in timpul vietii sale.
“Hristos a Înviat, bucuria mea!” – așa își întâmpina Sf. Serafim de Sarov credincioșii care îi treceau pragul chiliei, iar acest lucru m-a impresionat în mod deosebit! Fiecare om pe care îl întâlnea era o bucurie pentru Sf Serafim și tuturor le împătrășea bucuria Învierii Domnului. Îi primea pe oameni cu bunăvoință, fără asprime, fără să-i certe și fără să-i înfricoșeze! Sfântul Serafim este sfântul bucuriei!
Despre Sf. Serafim am citit prima dată în revista Formula AS nr. 516 din mai 2002. Șapte ani mai târziu, în anul 2009, am găsit cartea “Viața Sf. Serafim de Sarov “de Arhim.Dosoftei Morariu, la sfințirea unei biserici la Alba Iulia. După ce am citit cartea, am început să am o mare evlavie la Sf. Serafim de Sarov, pentru nevoințele, smerenia, bunătatea, răbdarea sa și îmi doream să pot ajunge să mă închin la sfintele sale moaște, la Mănăstirea Diveevo din Rusia. În anul 2010 am găsit o ofertă de excursie în Rusia , dar nu m-am putut hotărâ dacă să merg sau nu, aveam o oarecare îndoială. Duhovnicul m-a sfatuit să mai aștept, pentru că vor mai fi excursii. Am început să mă rog Sfântului, să mă ajute să ajung la sfintele sle moaște, am citit tot ce am găsit despre viața sfântului și de fiecare dată descopeream ceva nou…
În iunie 2011 am reușit să plec în pelerinaj în Rusia și Ucraina. Revenind acasă, am constatat că Sf. Serafim de Sarov este puțin cunoscunt și m-am gândit că, daca îl iubesc pe Sfântul, trebuie să îi arăt iubirea prin fapte și să încerc să il fac cunoscut. În vara anului 2012 (anul trecut) mi-a venit dintr-o data ideea că ar fi bine ca, în cadrul marii întreprinderi de producere a energiei electrice și termice în care lucram, să existe un paraclis închinat Sf.Serafim de Sarov (praznuit pe 02 ianuarie și 19 iulie – un Sfant al Noului Testament ) și sfântului patron al energeticienilor, Sf. Ilie Tezviteanul (praznuit la o zi distanță, pe 20 iulie – un Sfânt al Vechiului Testament). M-am gândit că aș putea să fac demersurile necesare pentru un asemenea paraclis, deși nu aveam nici un ban și nici o ideie cum să arate paraclisul, ci doar o mare iubire pentru Sfântul Serafim și o mare dorință de a-l face cunoscut. Am cerut sfatul duhovnicului meu și m-am consultat cu un coleg de serviciu, care este și preot și care m-a ajutat foarte mult și mă ajută și în continuare. Am mers în audiență la Directorul General din acea perioadă, un om deosebit, care după câteva momente de gândire mi-a zis; “ de ce nu ? găsește spațiul și mai discutăm ! ”. Mi-am dorit ca acest paraclis să fie amplasat la intrarea în unitate, pentru a fi deschis tot timpul, astfel încât angajații să se poată închina la intrarea și la ieșirea din serviciu (se lucrează in ture).
Spațiul de la intrarea în întreprindere, în care mă gândeam că ar fi bine să amenajez paraclisul, era ocupat cu o arhivă și nu aveam speranțe că aș putea primi aprobare… Cu ajutorul duhovnicului meu, care a fost tot timpul alături de mine și care în momentele de cumpănă mă încuraja spunându-mi ”le rezolvă Sf Serafim”, am primit binecuvântare de la episcopul locului și am putut să demarez lucrările. Între timp, total neașteptat pentru mine (voia sfintilor!) arhiva s-a mutat și astfel s-a eliberat spațiul pentru paraclis. Am primit aprobarea de la Directorul General, apoi însă a venit toamna și activitatea mea în cadrul unitații a încetat (am intrat în șomaj). Pentru că nu mai puteam veni zilnic să urmăresc lucrările efectuate de muncitorii din cadrul întreprinderii, colegul care este și preot a preluat urmărirea lucrărilor de amenajare, a avizat montarea și luminarea icoanelor pe perete, a crucii după rânduiala bisericească și mi-a dat multe alte sfaturi duhovnicești, ajutandu-mă astfel foarte mult în această lucrare.
Spațiul fiind mic, a fost repede pregătit de către unitate. De achiziționarea obiectele de cult m-am ocupat personal, din bugetul propriu cu ” bani curați “, cum spunea Sf.Serafim de Sarov. Când ai bani e ușor să realizezi orice, dar când bugetul îți este limitat, alergi mai mult pentru a găsi cele mai bune soluții. Doream să fac ceva frumos, un loc de rugăciune în care cei care intră să își găsească liniștea și bucuria sufletească. Tot ce am realizat s-a făcut cu rugăciune de ajutor către Sf.Serafim și cu rugăciune de mulțumire. De fapt Sf.Serafim a făcut totul, fără ajutorul Sfântului nimic nu era posibil. Sfântul mi-a trimis două icoane care îl reprezintă, de la Mănăstirea Diveevo din Rusia ( acolo unde sunt moaștele sale), prin conducatoarea de grup cu care am fost în pelerinaj în anul 2011; atunci am înțeles de ce nu am avut binecuvatare de la duhovnic să merg în pelerinaj în anul 2010.

Pornind de la această icoană a Sf Serafim de Sarov s-a gândit amenajarea paraclisului. Icoana Maicii Domnului și cea a Mântuitorului le-am primit de la o colegă de serviciu. Cele din magazin erau prea scumpe pentru bugetul meu și atunci l-am rugat pe Sfântul să mă ajute. Nimic nu s-a făcut fără voia și ajutorul Sf. Serafim.
Pentru icoana Sf.Ilie am alergat mai mult, pentru a găsi dimensiunea potrivită și pentru a se încadra în cromatica culorilor. Crucea mi-a trimis-o o prietenă din Bucovina care a fost la Ierusalim. A urmat înrămarea icoanele , confecționarea veșmintelor pentru masă și tetrapod. Prin duhovnic, Sfântul Serafim ma ajutat cu un dulăpior, o masă și un tetrapod. Prin alt preot am primit un alt tetrapod. Toate aceste obiecte trebuiau transportate, iar eu nu conduc și nu am mașină . O colegă de serviciu m-a ajutat cu transportul, de câte ori am avut nevoie. Atunci mi-am dat seama câtă osteneală este la construirea unei biserici, dacă la amenajarea unui paraclis care arată simplu, se cer atât de multe detalii de aranjat!
În marea lor bunătate față de oameni, Sf. Serafim de Sarov și Sf Ilie au rânduit toate lucrurile și în data de 25.04.2013, în Săptămâna Mare, Preasfințitul Gurie, Episcopul Devei și Hunedoarei, împreună cu preotul Dorel Ciolea și preotul Calin Tomoaie au sfințit paraclisul. În ziua sfințirii, Sf.Serafim ne-a mai făcut o bucurie, printr-o prietenă care a dăruit paraclisului icoana Maicii Domnului “Umilenia”, adusă de la Mănăstirea Diveevo, icoana la care se ruga Sfântul Serafim în pustia sa. Icoanele din paraclis nu au valoare artistică , ele sunt valoroase prin ceea ce reprezintă.

Pe 19.07.2013, de ziua hramului paraclisului – sărbătoarea Sf Serafim de Sarov – s-a săvârșit prima Sfântă Liturghie de către colegul preot, în prezența unui număr mic de credincioși, iar la sfârșitul slujbei, după ce am luat anafura, aceiași prietenă – care are și ea evlavie la Sf Serafim – ne-a dăruit pesmeți de la Mănăstirea Diveevo, așa cum Sfântul dăruia pesmeți credincioșilor care îi călcau pragul chiliei; preotul ne-a miruit cu ulei sfințit de la Diveevo. ” Sfântul bucuriei “ a fost alături de noi. A doua zi, de hramul Sfântului Ilie, s-a citit acatistul Sf Ilie, sfânt care este declarat patronul spiritual al energeticienilor care pe 20 iulie sunt liberi și uneori primesc și o primă. Paraclisul este și o mulțumire pentru această zi, adresată Sfantului Ilie Tezviteanul. Nu intră foate multă lume în paraclis, e un început și ca orice început e mai greu.

Am amenajat acest paraclis din iubirea pentru Sf Serafim și pentru oamenii de acolo. Nu am avut nici un interes personal sau material. Nu mai lucrez în unitate, nu am rude care să lucreze acolo, peste doi ani ies la pensie, nu fac politică, nu am firme, sunt un om simplu, dar cu evlavie la Sf Serafim. Pentru a-i ajuta pe oameni să-l cunoască pe Sf. Serafim, am cumpărat cărți cu viața sfântului, pe care le-am pus în paraclis și care se pot împrumuta pentru a fi citite și apoi se returneaza paraclisului.

Mulțumesc părintelui care m-a ajutat în cumpărarea cărților . Mulțumesc tuturor celor care m-au ajut: domnului Director General ( care între timp a fost inlocuit) fără a cărui aprobare nu aș fi reușit, duhovnicului meu, preoților care m-au ajutat, tuturor acelora care au fost alături de mine. Totul se realizeză prin oameni, cu oameni, cu rugaciune, cu ajutorul sfinților protectori. Nu am dat nume pentru a nu genera polemici, în perioada dificilă prin care trece unitatea, aceasta aflându-se acum în reorganizare. Sf Serafim de Sarov și Sf.Ilie să-i păzească , să-i ocrotească și să-i răsplătească.
Sfantul Serafim de Sarov ne-a ajutat și pe noi, românii, prin Părintele Arsenie Boca – a cărui duhovnic a fost pe Muntele Athos, deși trecuse la Domnul cu 200 de ani inainte! Mănăstirea Prislop, unde se află momântul Pr Arsenie Boca, este la nici 50 km distanță de locul în care este amenajat paraclisul.
Am scris acest articol la îndemnul unei tinere preotese, care îmi cunoaște evlavia la Sf Serafim. L-am scris cu mare dragoste pentru Sfântul, pentru a arăta ce înseamnă rugăciunea, ce înseamnă ajutorul sfinților când faci ceva cu dragoste, din dragoste pentru ei. Toți pașii în amenajarea paraclisului i-am făcut cu rugăciune, cu voia și ajutorul Sf.Serafim și nu a fost chiar așa ușor cum v-am relatat. La început s-au spus multe răutăți: că așa ceva nu are ce căuta într-o întreprindere, că de ce nu îmi văd de treabă dacă nu mai lucrez acolo… Tăceam, plecam și peste câteva zile revenem din nou în unitate. Când aveam greutăți mă întebam dacă e bine ce fac, aveam uneori unele îndoieli, unii colegi mai comentau, dar am găsit oameni cu putere decizională în unitate care m-au ajutat. Nu știu câți oameni din unitate realizează că prin amenajarea paraclisului au și ei un mic aport (indirect), acesta aflându-se în clădirea unității și fiind pregătit pentru amenajare de către unitate. Acesta este crezul meu și eu cred că ar trebui să se bucure că cei doi sfinți sunt protectorii unitații, că îi veghează de sus, că Sf Serafim de Sarov, care a fost canonizat de Biserica Rusă în data de 19 iulie, sub protecția Sf Ilie Tezvitenul ( sarbatorit a doua zi, in 20 iulie) îi iubeste! Eu știu că Sfântul a rânduit totul, pentru că eu, o biată păcatoasă, nu puteam face nimic singură, în condițiile date! Unii apreciază, alții zic că numai asta le lipsea în întreprindere, în situația actuală. Dar cu atât mai mult e nevoie de rugăciune, când sunt atat de multe probleme și oamenii trebuie să ințeleagă, cum spunea Sf. Serafim de Sarov, adevaratul țel al vieții creștine: dobândirea Duhului Sfant, pentru Mântuire! Doamne ajută!
MFC, Deva
PELERINAJ in Rusia, la Sf Serafim de Sarov, 2016:
Mai 2016 (8 zile, 540 euro) : AICI
Iulie 2016 (Rusia Mare, 16 zile, 1110 euro) : AICI
Iulie 2016 ( 8 zile, 690 euro): AICI
Articol aparut in revista Lumea Credintei Nr 1 (126) ianuarie 2014
