PELERINAJE ÎN PRIMELE VEACURI CREȘTINE
Abu MENA, Orașul de marmură al Sfântului Mina
Imaginați-vă că trăiți în secolul al V-lea sau al VI-lea și că, asemenea multor creștini din acele vremuri (atât bărbați cât și femei, mai ales de origine nobilă, însoțiți de obicei de o numeroasă suită) doriți să vă închinați la Locurile Sfinte legate de prezența, Patimile și Invierea Mântuitorului nostru. Dorința este cu adevărat realizabilă, chiar și în condițiile în care se călătorea foarte mult pe jos, iar pelerinajele durau ani întregi.
Sfânta Împărăteasă Elena a pus bazele cultului Locurilor Sfinte în anul 326, când a vizitat Ierusalimul, construind, la porunca Împaratului Constantin, primele lăcașuri sfinte de pelerinaj. În urmatorii 300 de ani cât a durat cârmuirea bizantină (326 – 630) Palestina s-a umplut de biserici și mănăstiri construite pe Locurile Sfinte, astfel încat nu a mai rămas nici un eveniment biblic care să nu fi fost reprezentat topografic.
Continuarea