Genială, mântuitoare ”conversie”: de la Xenia la Andrei!
Sfânta Xenia a trăit în al 18-lea secol, dar este cunoscut relativ puţin despre ea sau familia sa. Şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii ei în Petersburg, în timpul domniei împărăteselor Elizabeta şi Ecaterina a doua.
Xenia Grigorievna Petrova a fost soţia unui ofiţer de armată, Andrei Fedeorovici Petrov. Ea a devenit văduvă la vârsta de 26 de ani când soţul său a murit brusc, la o petrecere. Ea a plâns moartea soţului ei, şi în special pentru că el a murit fără spovedanie şi împărtăşanie. Din acel moment, Xenia şi-a pierdut interesul pentru lucrurile lumeşti şi a urmat calea grea a nebuniei pentru Hristos. Sursa acestui mod ciudat de viaţă poate fi găsită în prima Epistolă către Corinteni (I Cor. 1, 18-24, I Cor. 2, 14, I Cor. 3,18-19).
Ea a început să îmbrace hainele soţului ei şi să insiste să fie numită Andrei Feodorovici. Ea le-a spus oamenilor că ea a murit, nu soţul ei. Într-un anumit fel, aceasta era adevărat. A abandonat felul ei de viaţă anterior şi a trăit o renaştere spirituală. Când a dăruit altora casa şi tot ceea ce avea, rudele sale s-au plâns autorităţilor. După ce au vorbit cu Xenia, autorităţile au fost convinse că ea e în posesia facultăţilor sale mintale şi că avea dreptul să dea tot ce avea în ce mod dorea. În curând, ea nu a mai avut nimic pentru ea, aşa că a început să se plimbe prin zona săracă a Petersburgului, fără un loc unde să îşi culce capul. Ea a refuzat orice ajutor de la rudele sale, fericită să fie liberă de orice legături cu lumea.
Când uniforma roşie şi verde a soţului ei s-a învechit, ea a continuat să se îmbrace în zdrenţe de aceleaşi culori. După un timp, Sfânta Xenia a părăsit Petersburgul pentru 8 ani. Se crede că a fost în pelerinaj la locurile sfinte din întreaga Rusie. Se pare că l-a vizitat pe Sfântul Teodor de Sanaxar (19 februarie), de asemenea militar. Viaţa lui s-a schimbat dramatic după ce un tânăr ofiţer a murit în timpul unei petreceri, la băut. Poate că acest ofiţer a fost soţul Sfintei Xenia. În orice caz, ea îl ştia pe Sfântul Teodor şi a avut de câştigat în urma sfaturilor sale.
Sfânta Xenia s-a întors până la urmă în Petersburg unde îşi băteau joc de ea şi o insultau pentru comportamentul ei straniu. Când accepta bani de la oameni, primea doar monede mici, pe care le folosea să ii ajute pe săraci. Îşi petrecea nopţile în rugăciuni, fără să doarmă, pe un câmp din apropierea oraşului.
În curând, virtutea sa şi darurile sale au început să fie observate. Ea a prezis evenimente viitoare care urmau sa afecteze cetăţenii Petersburgului şi chiar familia regală. Împotriva voii ei, ea a început să fie cunoscută ca cineva plăcut lui Dumnezeu. Oamenii considerau vizitele ei în casele sau căminele lor ca mari binecuvântări.
Sfânta Xenia a trăit cam 45 de ani după moartea soţului ei, şi a plecat la Domnului la vârsta de 71 de ani. Data exactă şi împrejurările nu sunt cunoscute, dar se crede că a avut loc pe la sfârşitul secolului 18. A fost înmormântată în cimitirul Smolensk.
Prin anii 1820, oamenii făceau pelerinaj la mormântul ei, să se roage pentru sufletul ei şi să o roage să se roage lui Dumnezeu pentru noi. Atât de mulţi vizitatori luau pământ din mormântul ei, încât trebuia să fie înlocuit în fiecare an. Mai târziu a fost construită o capelă pe mormântul ei.
Cei care îşi îndreaptă rugăciunile către Sfânta Xenia, primesc vindecare din bolile lor şi eliberare de probleme. Este de asemenea cunoscută pentru ajutorarea celor care îşi caută de lucru.
De ce o iubim pe Sfânta Xenia de St Petersburg (pomenită în 24 ianuarie)
Vaduva de la 26 de ani, pelerina vreme de 45 de ani, a trait pana la varsta de 71 de ani, numita fiind „Sfanta Xenia, cea nebuna pentru Hristos”. In Cuvantul Inainte al cartii despre ea, sta scris: „ Aceasta sfanta, despre care se stia inca destul de putin, aceasta fiind plina de evlavie, ratacind ca o nebuna imbracata in haine ponosite, fara a-si parasi locurile natale, a ajuns astazi la o unanima recunoastrere duhovniceasca, incat aproape la doua sute de ani de la adormirea ei intru Domnul, flacara vietii ei de sfintenie a depasit granitele Rusiei, ajungand pretutindeni, in orice loc unde crestinii ortodocsi traiesc in credinta, cu suflete curate.” Este cinstita in Europa, in America, in Australia, in Tara Sfanta…
St Petersburg-ul vechi este un oras absolut fermecator! Situat de-a lungului raului Neva – cu multele lui canale, poduri si cheiuri de granit –, poduri basculante tivite de lumini, ce se ridica noaptea intre orele 23 si 5 dimineata, ca sa faca posibila circulatia vapoarelor; strajuit de cladiri imperiale cu bulevarde lungi şi drepte, spaţii vaste, grădini şi parcuri, garduri decorative din fier forjat, monumente şi sculpturi decorative, cel mai „tanar” oras al Rusiei ( 303 ani) este pur si simplu impresionant!
Situat langa cercul Polar de Nord (60° N), orasul a fost fondat in 1703 de catre tarul Petru cel Mare, care l-a gandit sa fie „o fereastra catre Europa”. St Petersburg a fost capitala marelui Imperiu Rus pana in anul 1914, dupa care pana in 1924 i-a fost dat numele de Petrograd, pentru ca in vremea comunista ( 1924 – 1991) sa se numeasca Leningrad. Acum este al doilea oras al Rusiei si al patrulea al Europei, dupa numarul de locuitori (4.5 milioane).
Vazand maretia orasului sau – capitala a Imperiului Rus pe vremea cand Sfanta Xenia a trait, putem intui faptul ca a trait ca o locuitoare a pustiei, intr-un oras aglomerat si super-orgolios.
Provenea din mediul acelora care aveau acces la petrecerile din marile palate si totusi si-a trait restul vietii in suburbiile sarace, rugandu-se pentru TOTI locuitorii St Petersburgului, fiind cunoscuta ca aparatoare, prin rugaciune, a acestui oras. Iata cum trairea intru iubirea de Dumnezeu duce la iubirea neconditionata de oameni… Doar acolo, la St Petersburg, putem intelege marea ei iubire de oameni.
Nebunia ei pentru Hristos, comportamentul ei ciudat, este de fapt o fatada sub care a ascuns stralucirea harului, asa incat a putut fi lasata in pace si in rugaciune, fara a da explicatii oamenilor – cati dintre noi traim in dorinta umila de a place Domnului, fara sa ne pese DELOC de ceea ce spun oamenii despre noi? Poate ca avand in fata modelul ei, putem incerca macar o usoara detasare de cele ale lumii in care traim ( ar fi avut ea nevoie de televizor, de exemplu?)
A trait printre oameni toata viata ei si acum este sfanta. S-a substituit personalitatii sotului ei pacatos, pentru a patimi aici pe pamant, in locul lui. „Xenia a murit” spunea ea, si intr-adevar, Xenia traia in trup lumesc ca un inger, in smerenie totala, neavand nevoie de nimic pentru ea: nici de prea multa hrana, nici de haine ( era bucuroasa cand spunea „toata averea mea este pe mine” aratandu-si zderntzele) sau bani. „ Cine vrea sa-mi urmeze, sa se lepede de sine…” spune Domnul Iisus, iar aceasta este punctul de pornire al pocaintei. Traind fizic in lumea acesta plina de bogatii, Xenia s-a lepadat total de ea, viata ei aparand absolut paradoxala in splendoarea (desarta, fara valoare mantuitoare) a capitalei imperiale.
„Andrei traieste” intru vesnicie, asa isi dorea Xenia Grigorievna „in devotamentul ei profund fata de sotul ei, nadajduind ca astfel ar putea prelua din povara pacatelor lui si a mortii sale nefericite ce il surprinsese total nepregatit” ( la un chef). Cate dintre noi, neveste crestine, suntem in stare de asa o jertfa de sine, intru mantuirea celui mai apropiat aproape al nostru? Cred cu tarie, acum, ca Sf Xenia ne va ajuta intotdeauna, cu dragoste si cu mare graba, atunci cand ne vom ruga ei pentru apropierea de credinta / de mantuire a sotului / sotiei – caci cine mai mult decat ea s-a rugat Bunului Dumnezeu pentru asa iertare de pacate ?
Sf Xenia cea nebuna pentru Hristos este si acum putin ciudata: cu dragoste ne ajuta, dar nu ne lasa sa o simtim; cu dragoste ne duce catre mormantul ei, dar nu ne lasa sa o vedem ( este ascunsa sub pamant). Ne pune in situatii ciudate, incercandu-ne puterea de a transpune in viata invataturile lui Hristos ( pe care afirmam ca le stim, dar in situatii limita le uitam, reactionand prost) si in felul acesta ne ajuta sa ne smerim, intelegandu-ne micimea vadita. Cu mare dragoste ne zambeste usor din coltul gurii, in icoana cu trasaturi aspre, dar cu palma deschisa catre noi parca ne opreste sa o atingem – de fapt transmitandu-ne caldura binecuvantarii…
In ruseste ea este pomenita foarte adevarat: Xenia Blajenia.
„Tie celei alese, bineplacutei lui Dumnezeu si nebunei pentru Hristos, sfanta si fericita maica Xenia, care ai ales nevointa rabdarii si relei patimiri, cantare de lauda iti aducem toti cei ce cinstim sfanta pomenirea ta. Iar tu ne apara de vrajmasii cei vazuti si nevazuti, ca sa strigam tie: Bucura-te Sfanta Xenia, rugatoare pururea bineprimita pentru sufletele noastre!”
Maria Chiurculescu, Miriam Turism
blogul agentiei miriam turism 