De post (4) Hrana duhovniceasca

DUMNEZEU ACOPERA GRESELILE OAMENILOR, NU LE VADESTE

Dumnezeu este dragoste. El e asa de mult iubitor de oameni, incat acopera greselile noastre ascunse, nu le vadeste. Si cine ar fi mai in masura ca El sa o faca?

Odinioara, vazu el pe fiul ridipitor venind inaintea Sa: gol, plin de bube, zdrentaros, infrigurat, slabanogit de foame incat abia se mai tinea pe picioare. Ce facu El mai intai? Se apuca sa-l incalzeasca? Ori sa-i dea de mancare? Nu! Cand il vazu asa zdrentaros, aproape despuiat, prima grija ii fu sa-l acopere. Indata porunci slugilor: „Aduceti repede haina cea mai buna si imbracati-l cu ea!” ( Luca 15.22) Vedeti? El mai intai de toate avu deosebita grija sa-i acopere goliciunea pentru a nu-l defaima cei ce l-ar vedea gol sau zdrentaros si sa nu-si bata joc de dansul.

Asa acoperi El pe femeia prinsa in adulter si adusa de farisei si carturari la Dansul, zicand: „Invatatorule! Femeia acesta a fost prinsa chiar cand savarsea preacurvia…” El nu zise nici un cuvant de mustrare de fata cu cei ce-o acuzau, ci abia dupa ce ei au plecat (Ioan 8.3-11).

Asa acoperi El pe samarineanca la fantana lui Iacob, vorbind cu ea doar atunci cand Apostolii erau dusi in cetate sa cumpere de-ale mancarii (Ioan 4.6-26).

Asa acoperi El chiar pe Iuda Iscarioteanul, vanzatorul si tradatorul Sau, nevadindu-l celorlalti, desi Petru Il intreba prin ucenicul iubit: „Doamne, cine este acela care vrea sa Te vanda?” (Ioan 3.25).

La acesta nemarginita dragoste a lui Dumnezeu privind, Apostolul zice: „Dumnezeu este dragoste si cel ce petrece in dragoste petrece in Dumnezeu si Dumnezeu in el… Dragostea acopera multime de pacate… Dragostea indelung rabda, se milostiveste nu pizmuieste, nu se semeteste, nu se trufeste, nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se intarata, nu gandeste raul, nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. Dragostea toate le sufera, toate le nadajduieste, toate le rabda. Dragostea nu cade niciodata.” (Ioan 4.16; 1 Petru 4.8; 1 Cor 13. 4-8, 13)

Vamile Vazduhului, Vama a 3-a a clevetirii, judecarii si osandirii aproapelui, vol 1, pg 200, Protos. Nicodim Mandita

Si daca Dumnezeu acopera pacatele oamenilor, noi cu ce drept clevetim, judecam, radem de semenii nostri, le stricam bunul nume, barfim, denigram… Atat de usor ne facem pacate strigatoare la cer…