Primul pelerinaj in Rusia si Ucraina, oct 2005
Terminasem pelerinajul nostru in Rusia si ultimele 2 zile erau dedicate Ucrainei – Marea Lavra din Kiev si apoi Poceaev – locul in care Maica Domnului s-a aratat la doi pastori pe la anul 1600, iar urma talpii ei s-a pastrat pe piatra, de sub piatra izvorand apa… Acestea doua erau obiectivele noastre de final de pelerinaj (eram deja de 12 zile pe drumurile Rusiei).
Asadar am intrat in Ucraina noaptea, in primul oras de langa granita microbuzul a oprit pe marginea drumului ca sa dormim cateva ore, iar dimineata pe la ora 10.30 am cautat sa vedem ce se poate vizita in Cernigov – acesta era orasul in care ne aflam. Orasele ucrainiene seamana cu orasele / cartierele romanesti construite pe vremea lui Stalin: cladiri masive, geamuri nu prea mari, ceva magazine, parcuri cu frunze ruginii…
Am oprit in centru, unde am fost indrumati catre zidurile unei biserici-cetati, care s-a dovedit ulterior a fi un complex muzeal si biserica, locas inca ne-redat cultului ortodox. Biserica era foarte frumoasa, cu usi imparatesti inalte, aurite, impresionante; ne-am inchinat la racla unui sfant si am plecat. Nu stiu nici acum, dar, dupa cartea citita la intoarcerea din pelerinaj, cred ca este manastirea Sf Treime a Sf Ilie, intemeiata la anul 1069, inchisa in anii ’30 de puterea ateista , redeschisa in 1941 si apoi inchisa din nou, in 1960.
Ignorand complet sfintenia locului, am intrebat pe strada unde este manastirea Sfantului Lavrentie, despre care Maica Stareta Serafima stia cu siguranta cate ceva.
Am ajuns asa la o alta manastire, tot in oras, manastire – parc, cu biserica mare, renovata, in care nu cred ca am intrat… ne-a iesit in cale o maicuta care vorbea romaneste / moldoveneste, maica Anastasia, rasofora in Manastirea Eleţki (alaturi de fiica sa care avea acum 21 de ani, erau de vreo 5 ani colo). Ne-a indrumat spre inchinare la paraclisul Sf Apostoli Petru si Pavel, iar eu am fost bucuroasa ca, dupa atatea zile de pelerinaj rusesc, am gasit o biserica cu acest hram binecuvantat ( il iubesc mult pe Sf Apostol Pavel). Apoi ne-a invitat la masa, intr-o cladire veche, masiva, nerenovata, fara apa curenta, unde cateva persoane se nevoiau spaland niste cartofi plini de pamant, adusi in saci. Ne era foame, am mancat cu pofta si am multumit. Intre timp, Maica Stareta Serafima incepuse sa se imprieteneasca cu maica Serafima a locului, o maicuta frumoasa, inalta, de vreo 40 si ceva de ani, cu alura de intelectual si care, cu şortul in faţa, trebaluia la bucatarie. Volubila, ne-a povestit multe despre istoria locului, dar soferul nostru moldovean nu traducea aproape nimic, asa incat am sfarsit prin a ne plictisi, rugandu-ne sa nu mai pierdem vremea pe acolo, ca trebuia sa ajungem la Kiev. Eu chiar m-am gandit, prima oara in acest pelerinaj, ca daca ar fi sa aduc pelerini pe acelasi traseu in Rusia, probabil ca voi “sãri” acest loc noroios si care nu ne “spunea” nimic… La microbuz, maica Anastasia – moldoveanca, ne-a rugat sa o asteptam sa-si imbrace vesmantul de rasofora ( a tinut foarte mult la asta, cu toate insistentele noastre legate de graba) ca sa ne poata conduce la biserica unde se aflau moastele Sf Lavrentie, despre care ne spusese ca a murit in 1950, iar ucenica sa – maica Ambrozia, de 80 de ani, este acum stareta acestei manastiri. A fost prima informatie care m-a facut sa ma gandesc ca aici oameni si sfinti, sfinti si oameni, traiesc laolatla…
Intre timp, Maica Stareta Serafima, care cumparase la plecarea din Romania o patura ca sa o dea acolo unde era nevoie – fara sa o lase nicaieri pana acum, la final de pelerinaj – vazand saracia acestui loc, lipsa de confort a maicutelor, a daruit aceasta patura surorii sale intru nume, maica Serafima de la Cernigov. Faţa de bogatele manastiri rusesti, care acum se restaureaza in mod evident cu multe fonduri, aceasta prima manastire ucraineana vizitata contrasta puternic…
Maica Anastasia s-a intors alergand, imbracata frumos si “fluturand” victorioasa in mana bastonul tamaduitor al Sf Lavrentie, despre care ne-a spus ca scoate duhurile rele din om. Ne-a “ciocanit” pe fiecare pe spate si pe umeri, razand si ne-a spus ca sunt unele persoane care se tem de bastonul acesta care are 180 de ani. Apoi l-a “predat” colegei sale maica Serafima si s-a suit in microbuzul nostru.
“Intalnirea” cu Sf Ierarh Teodosie al Cernigovului
La biserica unde se afla moastele Sf Lavrentie am intrat in urma altora, pentru ca faceam poze…
In dreapta altarului erau moastele unui sfant, in stanga erau cele ale Sf Lavrentie.
M-am dus catre dreapta, acolo unde racla era deschisa si Maica Startea Teoctista de la manastirea Apa din Maramures ( colega de pelerinaj) se ruga la picioarele sfantului.
M-am asezat in genunchi, am pus mainile direct pe mana sfantului si am inceput sa insir numele pomelnicului meu, pentru ca in Rusia, nestiind caracterele slave, nu am dat pomelnice scrise si la fiecare sfinte moaste eu ma rugam frumos si constiincios, pentru fiecare din cei dragi mie, vii si morti.
Ocupata fiind eu cu pomenitul, pe la mijocul listei din gand, am simtit ca mana sfantului langa care eram IMI RESPINGE MANA! A fost atat de puternica senzatia, ca am sarit ca arsa! Am speriat-o pe Maica Stareta Teoctista, care si-a intrerupt si ea rugaciunea de la picioarele sfantului. I-am spus ce am paţit si mi-a zis: nu, bara asta metalica groasa, asezata de-a lungul raclei ( pe care noi ne sprijineam) s-a rotit! Bine, asa o fi…
Cu inima batand sa-mi sparga pieptul, m-am asezat din nou cu mana pe mainile sfantului pe care nici nu stiam cum il cheama si, dupa ce m-am mai linistit, am dat sa imi continui pomelnicul viilor, de unde ramasesem… parca mainile sfantului pulsau slab sub mainile mele… mi se pare! Am reluat pomelnicul celor dragi, preocupata sa nu uit pe cineva, cand, BRUSC, MANA SFANTULUI S-A MISCAT CATRE MINE, parca RESPINGAND MANA MEA!
De data asta m-am tulburat de tot, Maica Teoctista si-a oprit si ea rugaciunea si nu a mai indraznit sa o reia, iar eu am cautat-o prin biserica pe Maica Anastasia, sa o intreb daca se poate ca un sfant sa se miste, daca e de bine sau de rau pentru mine si, de fapt, cine este sfantul acesta? “Este un sfant de 500 de ani, foarte bland, Sf Ierarh Teodosie, care a facut multa ascultare si care a fost trimis din Rusia sa fie ierarh al Rusiei si al Ucrainei; mare facator de minuni. Sigur, sfintii se misca, este de bine”.
Din acel moment maica Anastasia nu s-a mai despartit de mine, eu am cumparat 4 icoane (toate de acolo) ale Sf Teodosie si am plecat, cu tot grupul, mai departe sa vizitam dealul Boldina, peştera cu altarele sale subterane, in care s-au nevoit, s-au rugat si s-au mantuit, sub pamant si in fata altarelor de chirpici, sute sau poate mii de crestini, de la anul 1000 incoace…
Cernigov, loc pulsand de sfintenie, loc binecuvantat in care am primit o mare lectie de ortodoxie vie : aici, unde nu mi se parea a fi nimic special, un sfant de peste 400 de ani s-a miscat pentru mine, anuland gandul meu atat de pacatos. Doamne, “fara dumnezeiasca Ta luminare, orbi fiind cu adevarat, nu putem sa deslusim nici intru judecati adevarul, nici intru fapte binele, nici intru bunatati folosul, ci cu prefacerile lucrurilor amagindu-ne, de zeci de mii de ori gresim….”
Am plecat din Cernigov spre Kiev pe la ora 15, tulburata, dupa ce am luat de la maica Anastasia adresa si numarul de telefon ( 7-88-90) ale Sfintei Manastiri Eleţki, acolo unde nevoile sunt multe, de la material negru pentru vesminte, la pãturi, alimente sau bani – orice este bine primit…
Ajunsa acasa, am cautat cu infrigurare pe internet carti despre Sf Lavrentie, cel la care apucasem sa ma inchin in graba, dupa “intalnirea” mea cu Sf Teodosie… ma gandeam ca fiind un sfant cunoscut, in cartile despre el voi gasi si referinte despre sfantul care ma interesa in cel mai inalt grad acum pe mine – si asa a si fost!
Sf Lavrentie al Cernigovului
“Viata, invataturile, minunile si acatistul Sf Lavrentie al Cernigovului” de la Editura Egumeniţa mi-a dat nu doar informatii asupra sfinteniei locului, ci m-a facut sa-l cunosc si sa-l iubesc pe Sf Lavrentie, pe care acum il simt transparent, cumva foarte accesibil mie. A fost duhovnicul manastirii de maici Sf Treime din Cernigov intr-o vreme cand ateismul stapanea Rusia si, fara sa aflam CUM, a ajuns repede la stadiul de sfintenie care ii permitea sa spuna cu simplitate: “ dupa cum boabele de grau se vad toate intr-un pahar, asa vad si eu gandurile fiecaruia”. Se intampla sa vina cate cineva la el la spovedanie pentru prima oara si parintele ii punea patrafirul pentru impartasanie: “dar parinte, eu nu m-am spovedit”! “Ba da, cand ai venit pe drum te-ai spovedit la mine – spunea femeii care intr-adevar isi recapitulase pacatele in gand in drumul catre biserica. La spovedanie stia pacatele din copilarie ale oamenilor si le facea dezlegare. Altora le spunea direct raspunsurile la intrebarile lor sau le dadea sfaturi care ulterior ii fereau de moarte ( sa nu plece la drum si drumul se surpa, sau trenul deraia, sau in padure talharii asteptau etc.) La foarte multe femei le-a prezis foarte devreme ca vor fi calugarite sub un anumit nume, chiar pe vremea cand ele copile fiind nici nu se gandeau la asa ceva; pe o femeie care dorea sa se calugareasca a refuzat-o spunand:” cine va mai naste viitorii ierarhi?”. In timpul celui de-al doilea razboi mondial o alta femeie a venit sa se roage pentru sufletul fratelui ei, prizonier in Germania si de la care nu mai aveau vesti de mult; parintele Lavrentie si-a pus partrafirul, s-a rugat, s-a uitat lung in zare si i-a spus:” intr-adevar, in orasul nemtesc sunt numai ruine, dar fratele tau este viu si se va intoarce” – ceea ce s-a si intamplat. Manastirea avea gradina de legume, dar ciorile faceau pagube; dupa rugaciunea Sf Lavrentie, ciorile au trecut pe acolo dar nu au mai stricat nimic; la fel si vrabiile care ciuguleau orzul, sau omizile care mancau varza – acestea s-au retras toate in lac.
A vindecat multi oameni, strangandu-le capul la pieptul sau si rugandu-se; unei femei i-a spus sa se roage la Sf Teodosie, apoi a rostit: “ cata vreme a crescut, tot atata vreme sa descreasca” – noaptea femeia l-a visat pe Sf Teodosie spunandu-i aceeasi rugaciune, iar boala, care evoluase timp de 3 ani, in urmatorii 3 ani s-a retras definitiv. Sf Lavrentie a avut mare evlavie la Sf Ierarh Teodosie si a facut toate demersurile pentru ca Sfintele Moaste ale Acestuia sa fie aduse la Cernigov ( unde se odihnesc in aceeasi biserica cu moastele Sf Lavrentie), prezicand ca de acum nu vor mai fi luate din Cernigov niciodata!
Extraordinara mi se pare si relatarea in care o sora spune ca a fost la Staretul Iona din Kiev sa se roage; staretul a primit-o, i-a facut o metanie mare spunsnd: “aceasta nu este pentru tine, ci pentru staretul vostru sfant [ Lavrentie ] “ si i-a dat o scrisoare pt parintele Lavrentie. Cand a ajuns acasa, parintele Lavrentie a fost foarte bucuros la primirea metaniei si a scrisorii, spunand: “ eu il stiu dupa duh [ pe staretul Iona] dar niciodata nu l-am vazut la fata!”
Parintele Lavrentie a alinat multa suferinta in acei ani de razboi si de dupa razboi, cand in Ucraina era saracie lucie, femei cu multi copii ramase fara barbati si fara nici un ajutor, cand prigoana comunista incepuse inchizand manastiri si pustiind suflete. El spunea ca “noua, ortodocsilor nu ne trebuie nimic, doar credinta, matuirea sufletului si intrarea in Imparatia cerului, iar Mama moastra Biserica Ortodoxa le are pe toate! “ “Multpatimitoarea noastra Biserica a rezistat intr-un stat ateu”. Oamenii se pot mantui usor prin credinta. A proorocit ca “Domnul va milui Sfanta Rusie pentru ca a avut timpuri ingrozitoare inaintea venirii lui Antihrist” care nu este departe : “In Rusia va inflori credinta ortodoxa, dar pentru putin timp, deoarece va veni infricosatorul Judecator sa judece vii si mortii. De imparatul rus se va teme chiar si Antihrist. In timpul lui Antihrist Rusia va fi cea mai puternica imparatie din lume.”
Multe din proorocirile sale deja s-au adeverit .
In ultima parte a vietii sale, parintele Lavrentie a stat zavorat intr-o casa modesta a unei maicute din Cernigov ( manastirea fiind deja inchisa de comunisti), la camera sa se putea ajunge doar trecand printr-o biblioteca, careia trebuia sa i se scoata cartile si rafturile. Cateva nopti, maicuta a auzit din camera parintelui voci, iar parintele Lavrentie i-a spus cu bucurie apoi: “ maica, noi am avut oaspeti si tu ai fost martora. Cine? Pe proorohul Ilie si pe dreptul Enoh. Au discutat cu mine despre soarta lumii, despre Rusia, despre imparatul ortodox si despre Antihrist. Mi-au spus ca va veni sa vorbeasca cu mine Sf Apostol Ioan Teologul.” (aceasta era in 1939). Intr-o noapte din septembrie 1940, parintele a fost vizitat si de Sf Apostol si Evanghelist Ioan, cu care a discutat aproape 7 ore, completand discutiile avute cu Sf Ilie si dreptul Enoh despre soarta lumii si infricosatoarea Judecata a lui Hristos. De altfel, parintele Lavrentie a mai marturisit ca in timpul vietii a fost vizitat de cateva ori de catre Maica Domnului, impreuna cu Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil.
La moartea sa, in anul 1950, a fost imbracat in marea schima, de care s-a invrednicit cu mult timp inaintea sfarsitului sau, in taina, cu binecuvantarea Preasfintitului Pahomie ( nu se stia de aceasta). Parintele Lavrentie a fost extraordinar de mult iubit de credinciosii sai, care, timp de 40 de zile cat sicriul a fost lasat in biserica si s-a slujit necontenit, a fost priveghet cu durere ce nu poate fi descrisa. Mainile sale, sarutate de mii de credinciosi, au ramas moi si calde, ca la un om ce doarme.
Cuvioase Lavrentie, rugator bineplacut si sarguitor catre Dumnezeu, roaga-te si pentru noi!
Ce mai pot eu sa spun acum? Decat ca Intaistataori ai manastirii Eleţki din Cernigov, pe la anii 1650, au fost si sfintii Teodosie ( cel venerat de Sf Lavrentie, langa care se odihneste intru Domnul) si Sf Dimitrie al Rostovului ( cel ale carui moaste au venit la tine, Manuela, in preajma acestui binecuvantat Craciun).
Si daca ma gandesc bine, singurii sfinti rusi care ne-au primit in acest pelerinaj cu raclele deschise au fost sfintii Dimitrie al Rostovului – cu Sf Ierarh Avraam in aceeasi biserica – si Sf Teodosie cu Sf Lavrentie in aceeasi biserica.
Fie ca rugaciunile lor catre Domnul sa ne aduca binecuvantare, iertare de pacate, alinarea suferintelor si mantuire!
Maria Chirculescu
Miriam Turism
blogul agentiei miriam turism 