Comoara ascunsa in munti
Părintele Petru începe să povestească… Muții încep să vorbească, tumorile și multe feluri de boli se tămăduiesc, cuplurile infertile nasc copii, sindromul Down se vindecă, bolnavii psihici se liniștesc, fumătorii și dependenții de droguri scapă de aceste adicții
În ciuda excepționalei frumuseți a locului și a frescelor (cele mai autentice fresce sârbe ale secolului al XVI- lea);
în ciuda faptului că este singura mănăstire din Serbia care nu a fost niciodata demolată – complexul monahal rupestru din secolul al XIII-lea fiind păstrat astfel în forma sa originară;
în ciuda rolului important pe care l-a jucat în câteva momente ale istoriei sârbilor,
dar mai ales în ciuda excepționalei prezențe aici a moaștelor Sfântului Petru din Koriș,
Mănăstirea Țrna Reka (Râul Negru) a rămas aproape necunoscută credincioșilor timp de 700 de ani. Cauza acestei izolări este locația extrem de ascunsă, în sălbăticia unei păduri seculare din sud-estul Serbiei. Doar relativ recent, odată cu construirea podului de pe lacul Ribaric și repararea căii de acces prin pădure, sihastria tainica medievală a intrat în circuitul pelerinajelor
Sfântul Arhanghel Mihail și Sfîntul Petru din Koriș
Cel mai prețios odor al mănăstirii îl reprezintă moaștele Sfântului Petru din Koriș, un mare ascet sârb din veacul al XIII-lea care s-a nevoit într-o peșteră in Kosovo și căruia i s-a arătat Sfîntul Arhanghel Mihail în timpul vieții. La sfârşitul veacului al XVI-lea, monahii mănăstirii Koriş au ascuns de turci rămăşiţele moaştelor sale, mutându-le în biserica rupestră a Sfîntului Arhanghel Mihail din Mănăstirea Țrka Reka (Râul Negru, Serbia), unde odihnesc până în ziua de azi.
Din viața Sfîntului Petru din Koriș, pe scurt: după ce părinții săi au trecut la Domnul, Cuviosul Petru s-a retras în pustnicie în zona Koriș (azi Kabaș) și s-a nevoit într-o peşteră în stâncă, pe înălţimile muntelui. Îngheţat de ger şi ars de soare, Cuviosul se hrănea cu ierburi sălbatice şi ghinde amare, astfel încât se făcuse ca unul fără de trup. Fiarele pădurii trăiau în pace împreună cu Cuviosul, însă demonii îl atacau continuu în chipul unui şarpe care intra în peştera Cuviosului. Cunoscând uneltirile vicleanului, Cuviosul Petru s-a rugat cu osârdie lui Dumnezeu şi, după patruzeci de zile, şarpele a fost izgonit dintre stânci. Atunci, înaintea sa s-a arătat plin de strălucire Sfântul Arhanghel Mihail, care, trimis de Domnul în ajutorul Cuviosului Petru, a taiat șarpele cu sabia.
După această vedenie Cuviosul s-a dedat încă şi la mai mari nevoinţe, atingând o asemenea curăţie a minţii încât toate cursele diavolului le cunoştea mai dinainte şi cu rugăciunea şi cu blândeţea le nimicea. După strălucite victorii asupra tuturor ispitelor diavoleşti, Domnul l-a întărit pe Cuvios, umplându-l de bucuria arătării unei lumini cereşti în peştera sa zi şi noapte. Această lumină dumnezeiască a durat mai multe zile, astfel că Sfântul se îndulcea de ea uitând de hrana lui cea pustnicească.
Ani mulți a viețuit astfel Cuviosul Petru, în nevoinţe mai presus de puterile omeneşti şi în virtuţi asemenea îngerilor , iar diavolul nu mai îndrăznea să se apropie de el, fiindcă harul lui Dumnezeu care sălăşluia întru el, întotdeauna îl alunga departe.
Însă Domnul nu a vrut ca acest luminător să rămână necunoscut lumii, astfel că a călăuzit către el nişte călugări iubitori de Dumnezeu, care l-au aflat cu puțin timp înaintea petrecerii Cuviosului din aceasta viață. A trecut la cele veşnice pe 5 iunie 1270 (sau 1275). Domnul l-a preaslăvit curând, dăruind moaştelor Cuviosului darul facerii de minuni, din ele izvorând mir”.
Peștera din Kosovo a Cuviosului a fost transformată în biserică, aceasta devenind metoh al mănăstirii Hilandar de la Sfântul munte Athos. Câteva părticele de sfinte moaşte ale Cuviosului Petru au fost duse la Constantinopol şi în alte locuri, dar sfintele sale moaște au fost amutate la Mănăstirea Țrna Reka, pentru a nu fi profanate de musulmani.
Minunile de la Țrna Reka
Mănăstirea este bine-cunoscută pentru minunile și videcările care au loc la moaștele Sfântului Petru din Koriș, mai ales pentru persoanele care vin în biserica Sfîntului Arhanghel Mihail din peșteră și se așează (și reușesc sa adoarmă pentru căteva minute) sub racla sfântului. Muții încep să vorbească, tumorile și multe feluri de boli se tămăduiesc, cuplurile infertile nasc copii, sindromul Down se vindecă, bolnavii psihici se liniștesc, fumătorii și dependenții de droguri scapă de aceste adicții…
Una dintre cele mai spectaculoase dovezi ale prezenței harului aici este cea legată de Arhitectul Veliko, expert în cadrul Institutului pentru Protecția Monumentelor Culturale din Kraljevo care, invitat fiind de Starețul Artemie să vină să vadă starea mănăstirii, acceptă și, după ce face inspecția la fața locului, concluzionează: renovarea este necesară, dar Mănăstirile Studenița, Decani și altele sunt mai importante și nu se pot aloca fonduri și pentru Mănăstirea Țrna Reka. Discuția finală a avut loc la masă, la o cafea. În momentul în care Inspectorul Veliko a rostit ultima propoziție, o bucată grea de ipsos de 10 kg a căzut din tavan pe masă în fața sa, dar în afară de o ceașcă de cafea spartă nu au fost alte pagube. Semnul a fost înțeles: la prima ședință a Institutului la care s-a discutat alocarea fondurilor, au fost invocate prioritățile deja discutate, dar Arhitectul Veliko a luat cuvântul, a vorbit despre minunea la care a fost martor și toți factorii decizionali au înțeles mesajul Sfîntului Petru. Cu unanimitate de voturi, Mănăstirea Țrna Reka a primit fondurile necesare pentru restaurare.
Istorie inedită
Mănăstirea Țrna Reka datează din secolul al XIII-lea când, într-una dintre peșterile naturale din defileul Râului Negru (Țrna Reka), a fost zidită o mică bisericuță închinată Sfântului Arhanghel Mihail. Nu se cunosc întemeietorii, nu există mărturii scrise despre aceștia. Prima comunitate monahală cunoscută este aceea a Sfântului Ioanichie din Devici (+1430), care mai apoi se retrage în pădurile din Kosovo, lăsând o parte din ucenici la Țrna Reka.
Interesant este faptul că apele Râului Negru intră în pământ în zona mănăstirii, pentru a reveni la suprafață câteva sute de metri mai la vale. Se spune că Sfîntul Ioanichie a cerut râului să tacă, pentru a avea liniște, iar aceasta … s-a ascuns.
Biserica mănăstirii, situată în peșteră, a fost pictată între anii 1591-1602 de către faimosul pictor bisericesc Longhin, unul dintre cei mai educați si talentați iconari și poeți ai Serbiei, respectat de stareții marilor mănăstiri ale vremii sale.
Pentru că mănăstirea aceasta nu a fost niciodată distrusă, fresca s-a păstrat foarte bine și reprezintă cea mai valoroasă frescă sârbă a secolului al XVI-lea. Ultima restaurare a avut loc în anul 1996.
Când Mănăstirea Studenița ( a doua mănăstire medievală a Serbiei, ca importanță) a fost atacată de turci în anul 1687, odoarele de preț ale acesteia au fost mutate la Mănăstirea Țrna Reka, împreună cu ele fiind aduse și moaștele Regelui Sârb Ștefan, care au rămas aici până în anul 1696.
În secolul al XVIII-lea a existat în mănăstire o școală pentru preoți și călugări și un atelier în care se copiau cărți bisericești. În anul 1763, turcii incendiază mănăstirea și sunt victime umane, apoi obștea mănăstirii pleacă. În 1898 în fața mănăstirii se construiește o clădire de piatră, în care funcționează singura școală primară cu internat pentru copiii sârbi din întreaga regiune Ibar. Școala a funcționat până în anul 1912, în acea perioadă biserica mănăstirii fiind folosită ca biserică parohială pentru satele vecine. Un alt element inedit este faptul că în secolul XX în această mănăstirea a fost sediul Guvernatorului Rusiei și a Consulului Regatului Serbiei și Muntenegrului.
Abia în anul 1933 revin monahii în Mănăstirea Țrna Reka. Dar odată cu începerea războiului, militarii musulmani i-au persecutat pe călugări, mănăstirea redevenind pustie.
Cu anumite intermitențe, în perioada comunistă mănăstirea a fost pustie pentru o perioadă mai lungă de timp, abia în anul 1978 viața monahală fiind reluată de Părintele Artemie, care devine episcop în anul 1991. Astăzi Mănăstirea Țrna Reka are o obște monahală de 18-20 călugări, care se nevoiesc cu rugăciunea, pictarea de icoane și sculptura în lemn.
Din anul 1978, mănăstirea cunoaște o perioadă de înflorire materială și spirituală, de ieșire din conul de umbră în care a stat în cei 700 de ani de existență de până acum: s-au restaurat clădirile mănăstirii, s-a construit un pod peste lacul Gazivoda și a fost reparat drumul de acces, s-a introdus electricitatea și apa, a fost construit un corp de chilii nou pentru obștea monahală, care se mărește – obște din care ulterior au fost aleși episcopi și monahi și pentru alte mănăstiri din Eparhia Raska și Prizen. Viața monahală renaște în Serbia, iar Mănăstirea Țrka Reka a format duhovicește peste 100 de monahi, din anul 1978 și până azi.
Daca doriți să ajungeti la Mănăstirea Țrna Reka: mănăstirea este situată în Serbia, în zona Novi Pazar, langa granița cu Kosovo, în Munții Mokra Gora. Din satul Ribariće se parcurge un drum de 15 minute cu microbuzul sau autoturismul, sau o ora de mers pe jos. Drumul sinuos și îngust din pădure este imposibil de parcurs cu autocarul.
Foto si video – aprilie / mai 2023, pelerinajul Asociatiei Bucuria Vindecarii, Dna Catalina Litu, Bucuresti. Traducator – Dna Liubita Raichici.
Maria Chirculescu, Miriam Turism
blogul agentiei miriam turism 