In dupa amiaza tarzie de aprilie, stam in autocar, toropiti de oboseala unei zile (inca neterminata) de pelerinaj in fascinata, nou descoperita Iordanie crestina… Linistea din autocarul in mers ne lipeste geana pe geana… Doar pentru cateva minute, pentru ca deschizand ochii, peisajul te proiecteaza intr-o alta lume, te uimeste si te trezeste : soseaua serpuieste sus, pe spinarea unor munti golasi si extrem de ciudati, multe culmi montane – cu relief uniform, de marimi egale, le vezi in toata splendoarea lor stranie, de la baza pana la varf, asezate toate pe un platou imens, fara de sfarsit…
Ne aflam pe Drumul Regilor, drumul biblic despre care se vorbeste in Geneza (cap 14, 1-16), drumul pe care, acum aproximativ 4000 de ani, cei patru regi au venit din nord-est pentru a face razboi cu regii celor cinci regate care s-au razvratit in zona Marii Moarte ; biruitori, l-au luat ostatic pe Lot, nepotul lui Avraam. Tot pe acest drum, parcurs in sens invers, de la sud catre nord, a venit, peste aproximativ 750 de ani, Moise cu poporul ales, cautand Tara Canaanului (Numeri 20.17 ; Deuteronom 2, 1-27). Mai tarziu, nabateeni au folosit calea pentru a duce mirodenii si aromate catre Damasc, pentru ca pe vremea romanilor, intre anii 111 si 114 dupa Hristos, Imparatul Traian sa paveze acest drum « de la granita cu Siria la Marea Moarta » si sa-l redenumeasca « Via Nova Traiana ». Astazi, spectaculosul Drum al Regilor are aproximativ 430 km, de la Damasc pana la Martea Moarta si Petra, traversand de la nord la sud Iordania ; dar nu mai este parcurs decat de turisti razleti si doritori de aventura sau de pelerinaj, calea fiind dublata de moderna, intens circulata Autostrada a Desertului.
Chiar si fara sa stii toate aceste date istorice tot simti ca te afli pe un taram ciudat, cu munti tociti de vremi si in gand vezi trecand pe langa tine caravane incarcate de marfuri exotice, camile cu mers sacadat care infrunta soarele desertului, vantul puternic, ploaia sau chiar zapada – vreme in care Drumul Regilor, care trece de pe o culme pe cealalta, devine chiar periculos si se inchide…
Ne apropiem de ultimul obiectiv al zilei iordaniene : Mukawir, dealul pe care se afla candva palatul regelui Iorod Antipa, locul in care, potrivit istoricului Flavius Josephus a avut loc incarcerarea Sf Prooroc Ioan Botezatorul, petrecerea data de rege, cu dansul Salomeii si taierea Capului Sf Ioan, Inaintemergatorul Domnului ( Matei 14, 1-12). In succesiunea muntilor din peisaj, realizam care este locul cautat dupa faptul ca varful muntelui a fost taiat si in prezent se vad, de foarte departe, coloanele palatului roman de acum 2000 de ani.
Este un promontoriu puternic ( 700 m), cu vedere la Marea Moarta si protejat pe trai parti de rape adanci. Emotia creste, pentru ca avem experienta locurilor sfinte legate de Sfantul Ioan Botezatorul ( Ein Karem, Manastirea Eleon in Israel, locul Botezului in Iordania) : exista in ele o forta absolut speciala care rascoleste, alunga demonii, scoate boala din om !
Am ajuns aproape de ora inchiderii micului centru de primire a turistilor – pe la 5 dupa-amiaza, dar ni se permite sa urcam muntele, ceea ce pare o expeditie temerara, uitandu-te la cat de departe, sus , pare varful. Unii pornesc mai hotarati, altii mai agale, cativa raman chiar la masina, nu se incumeta – desi la urma se dovedeste ca efortul a fost incomparabil mai mic decat cel prevazut initial. Ispita, puternica. Drumul circular in jurul muntelui este pietruit cu pavaj roman, asa cum este si sistemul de pastrare a apei, cu apeduct si bazine mari de colectare a apei de ploaie ( bazinele din piatra se afla la baza, la mijlocul muntelui si sus pe platou).
Odata ajunsi sus, avem cateva surprize : una dintre ele este suprafata relativ mica a platoului si deci a palatului regelui Irod Antipa!! Nu stiu cate persoane puteau sa participe la petrecerile regelui, dar cu siguranta nu foarte multe ! Fastul era mare, demonstrat astazi atat de coloanele aflate la verticala (stil ionic), de mozaicul care acoperea pardoseala (expus acum la muzeul din Makaver), cat si de luxoasa baie aflata chiar in centrul complexului, langa marea sala de receptie. De asemenea, tipsia din calcedoniu / cuart de culoare schimbatoare, pe care a fost adus capul Sf Ioan Botezatorul, piesa de mare rafinament artistic aflata astazi la catedrala San Lorenzo din Genova demonstreaza acelasi lucru.
Cand am ajuns noi sus, doi cercetatori din Ungaria coborasera in haul imensului bazin niste aparate de control, cu care masurau anumiti parametri de ei stiuti. S-a intamplat ceva foarte ciudat, care ne-a distras cumva atentia : aparatele noastre fotografice inregistrau acolo, pe varful muntelui pe care a avut loc executia Sf Ioan Botezatorul – un cerc solar pe care noi nu-l vedeam si nici macar nu-l banuiam, din cauza luminii difuze, inca puternica, a zilei… Ca un glob imens pozitionat chiar deasupra noastra, pe muntele sfintit de sange de prooroc si mucenic… Nu era prima data cand fotografiam contre jour, si totusi… Am avut un sentiment absolut straniu, dar de mare forta, ca tot ceea ce tine de duhul Inaintemergatorului Domnului.
Dar istoria cetatii Mukawir este mai veche decat istoria Sf Prooroc Ioan Botezatorul. O prima fortareata a fost construita aici de catre imparatul hasmonean Alexandru Jannaeus ( 103-76 inainte de Hristos) pentru a apara partea estica a teritoriului sau impotriva nabateenilor. Intrucat s-a crezut ca cetatea este absolut inviolabila, Alexandra, vaduva imparatului, si-a plasat aici tezaurul, care insa a fost cucerit de romani la zece ani dupa moartea reginei (57 i. H.), in urma razboiului fraticid al fiilor sai. In anul 37 i.H. Senatul roman l-a proclamat pe regele Irod cel Mare stapan si peste teritoriile dinastiei Hasmoneene, iar acesta a reconstruit cetatea, dandu-i functiune atat de resedinta de vara, cat si de punct strategic de aparare impotriva nabateenilor vecini ( Petra). A construit pe platoul taiat din varful muntelui turnuri inalte de 90 m la fiecare colt si in mijloc un palat de o neasemuita frumusete – asa cum consemneaza istoricul Josephus, contemporan al regelui. La moartea lui Irod, posesiunile sale au fost impartite intre cei trei fii ai sai, Cetatea Mukawir revenind lui Irod Antipa. Dupa 30 de ani, Irod Antipa divorteaza de sotia sa, o printesa nabateeana, pentru a se casatori cu Irodiada, sotia fratelui sau Filip, actiune condamnata de Sf Prooroc Ioan Botezatorul ( Matei 14, 1-12). Istoricul contemporan Josephus relateaza ca la Mukawir a fost adus Sf Ioan ca prizonier, aici a avut loc petrecerea de ziua lui Irod Antipa, aici executia sa prin taierea capului, la cererea Irodiadei si a Salomeei.
Cand Irod Antipa a murit pamanturile sale au fost luate de romani, care au instalat aici un contingent de soldati. Dar in anul 66 d.H, in stadiul incipient al revoltei evreilor impotriva dominatiei romane, un grup de rebeli a preluat cetatea Mukawir, iar un alt grup rebel a preluat cetatea « geamana » Masada, situata simetric, pe celalalt mal al Marii Moarte. Dupa caderea Ierusalimului, la anul 70 d.H., guvernatorul roman al Iudeii a trecut la asaltul cetatii Mukawir si a cucerit-o, inaltand pe latura vestica a muntelui o rampa prin care a fortat intrarea trupelor sale. Evreii s-au predat (neglorios) si au fost lasati sa plece. Aceeasi tactica au folosit-o romanii si la asaltul cetatii Masada, dar cei 970 de rebeli de acolo au preferat sa se omoare intre ei mai bine decat sa se predea, Masada reprezentand astazi simbolul demnitatii si dorintei de libertate a poporului evreu. In timp ce Masada este si astazi atat de glorioasa incat anual au loc acolo festivitati nationale, cetatea sora Mukawir, cea in care Sf Ioan Botezatorul a fost decapitat, pare complet stearsa din memoria colectiva iudaica.
Maria Chirculescu
Miriam Turism
blogul agentiei miriam turism 