PESTERA Sfintei MARIA EGIPTEANCA

Pestera Sfintei Maria Egipteanca – Iordania

“Plîngînd în locul unde stăteam, am văzut sus icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu stînd în perete, şi am zis către ea, cu ochii şi cu mintea fără de abatere privind: „O, Fecioară, Stăpînă, care ai născut cu trup pe Dumnezeu Cuvîntul! Ştiu cu adevărat, ştiu că nu este cu cuviinţă, nici cu plăcere ţie ca să privesc eu desfrînata, cea atît de necurată, spre cinstită icoana ta, a Preacuratei şi pururea Fecioarei Maria, care ai sufletul şi trupul curat. Şi cu dreptate este ca eu, desfrînata şi urîta, să fiu lepădată de la fecioreasca ta curăţenie. Dar de vreme ce am auzit că pentru aceasta Dumnezeu S-a făcut om, pe care L-ai născut, ca să cheme pe cei păcătoşi la pocăinţă, ajută-mi mie, care, fiind singură, nu am de la nimeni ajutor. Porunceşte ca să-mi fie şi mie neoprită intrarea în biserică şi nu mă lipsi de a vedea cinstitul Lemn, pe care cu trupul S-a pironit Dumnezeu, Cel născut din tine, Care şi-a dat Sîngele Său pentru a mea izbăvire. Porunceşte, o, Stăpînă, ca şi mie nevrednicei să mi se deschidă uşa, spre închinarea dumnezeieştii Cruci, şi să-mi fii tu mie mijlocitoare preavrednică de credinţă către Cel ce s-a născut din tine. Căci de acum nu-mi voi mai întina trupul cu nici un fel de faptă a necuratei desfrînări. Că, după ce voi vedea Lemnul cel Sfînt al Crucii Fiului Tău, mă voi lepăda cu totul de lume şi de cele din ea şi îndată voi ieşi, oriunde, tu singură ca o chezăşuitoare a mîntuirii mele, mă vei povăţui pe mine”.

Dupa aceasta rugaciune fierbinte, Maria Egipteanca – cea care incercase de trei ori sa intre in Biserica Sfantului Mormant in ziua praznicului Inaltarii Sfintei Cruci si de trei ori fusese respinsa de o putere nevazuta, reuseste sa intre, sa se inchine si apoi se intoarce la icoana Maicii Domnului – mijlocitoarea sa. (Icoana se afla si acum in capela greaca din stanga intrarii in biserica, inainte de coloana crapata de Sfanta Lumina). Se intoarce pentru a-si tine promisiunea si spune : « … Acum este vremea, stăpînă, să fac ceea ce prin mijlocirea ta am făgăduit. Acum oriunde voieşti, povăţuieşte-mă şi să-mi fii mie de aici înainte învăţătoare spre mîntuire, povăţuindu-mă la calea pocăinţei”. Acestea grăindu-le, am auzit un glas de departe strigînd: „De vei trece Iordanul, bună odihnă vei afla. ».

Chiar in aceeasi seara, Maria se indreapta spre albia Iordanului, se impartaseste in Biserica Sf Ioan Botezatorul cu Trupul si Sangele Domnului, mananca o jumatate din cele patru paini pe care le luase cu ea, bea apa din Iordan, doarme pe pamantul gol si dimineata, povatuita de Maica Domnului ( care o va indruma permanent in cei 47 de ani de pustnicie), trece apa si se adanceste in pustiul Iordanului. 47 de ani, in care nu a vazut nici om nici animal, ci doar s-a luptat cu patimile sale in singuratate si si-a plans pacatele tumultoasei tinereti traite in Alexandria.

Pana acum, in aprilie 2010, n-am stiut ca Sf Maria Egipteanca s-a nevoit atat de aproape – la cateva sute de metri – de locul in care poporul ales a intrat in Tara Caananului traversand Iordanul ; locul in care Sf Prooroc Ilie s-a urcat la Cer cu carul de foc, acelasi cu locul in care Domnul nostru Iisus Hristos a fost botezat de catre Ioan (Betaraba, Betania dincolo de Iordan). Relief dezolant, la minus 350 metri sub nivelul marii ( suntem la cativa kilometri de Ierihon, cel mai jos loc de pe pamant), cu climat dificil, cu temperatura care urca frecvent pana la 45 grade celsius ziua, cu aer uscat si fierbinte… Acum in aprilie sunt inca palcuri de verdeata datorita izvoarelor din zona ( nu degeaba Sf Ioan Botezatorul a ales acest loc pentru a boteza cu apa), dar probabil prin iulie-august totul va fi parjolit. Doar oaza Jerihonului, de dincolo de Iordan, aminteste de Tara Fagaduintei…

Pestera in care s-a ascuns de lume, povatuita de Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, se afla pe un versant vertical nu prea inalt, dar pelerinul modern nu are cum ajunge acolo sus decat pe scara de lemn montata de arheologii iordanieni. Ghidul nostru musulman – arheolog si el – ne-a aratat de departe intrarea in grota din peretele galben si a dat sa plece mai departe, catre dealul Sfantului Ilie, pe un traseu clar stabilit pt vizitatori. A ramas insa mirat si apoi consternat de hotararea cu care noi am pornit-o catre pestera ! Nu stiu cum se catara Sf Maria Egipteanca, cata agilitate iti trebuie ca sa urci un perete vertical si fara vegetatie, dar odata intrat in pestera, ti-e bine!!! Trei camarute in care este mai racoare, in care aerul are alta consistenta! Trei camarute mici si goale, in care in primii 17 ani a mai mancat din cele 3 paini impietrite cu care a venit aici, iar mai apoi s-a hranit cu verdeturile pustiei. Aici, in aceasta grota  “m-am sălăşluit, aşteptînd pe Dumnezeu, Cel ce mă mîntuieşte de neputinţa sufletului şi de vifor, pe mine, ceea ce mă întorc către El”. Primii 17 ani “am petrecut în pustia aceasta, ca şi cu nişte fiare cumplite luptîndu-mă cu poftele mele nebuneşti. Pentru că, începînd să gust hrană, îmi venea dor de carne şi de peşte, pe care le aveam în Egipt. Însă doream şi băutura vinului iubită de mine, pentru că mult vin beam cînd eram în lume; iar aici, neavînd nici apă, cumplit mă ardeam de sete şi cu nevoie răbdam. Încă mi se făcea şi dor de cîntece desfrînate, care foarte mult mă sileau să cînt cîntece diavoleşti, cu care mă deprinsesem. Dar îndată lăcrimînd şi în piept bătîndu-mă, îmi aduceam aminte de făgăduinţele pe care le-am făcut cînd am ieşit în pustia aceasta şi mă duceam cu gîndul înaintea icoanei Preacuratei Născătoare de Dumnezeu, ajutătoarea mea. Înaintea ei plîngeam, rugînd-o să izgonească de la mine gîndurile acelea, ce-mi tulburau ticălosul meu suflet. Iar după ce deajuns plîngeam şi mă băteam în piept cu osîrdie, atunci vedeam o lumină ce mă lumina de pretutindeni şi mi se aducea o alinare, care mă scotea din întreitele valuri ale ispitelor. » Iar daca primii 17 ani de pustiu au izbavit pacatele celor 17 ani de viata desfranata din Alexandria, cum or fi fost urmatorii 30 de ani petrecuti in aceasta pestera, in care Sf Maria Egipteanca cea nestiutoare de carte a deprins de la ingeri cuvinte « din Scriptură, de la Moise şi de la prooroci şi din cartea psalmilor » si a capatat darul vederii cu duhul si putinta de a se ridica de la pamant in timpul rugaciunii…

Ghidul nostru iordanian a plecat, iritat probabil de faptul ca « pierdem timpul » aicil, situl arheologic fiind vast. Fur 2-3 minute de liniste, stau in pestera si ma uit prin deschizatura ei spre oaza verde a Ierihonului din departare – aici este un alt Munte al Ispitirii, asezat simetric fata de albia Iordanului. Nu vezi oameni, dar stii ca acolo este lumea (Ierihonul, cea mai veche localitate de pe Pamant, atestata de 10.000 de ani).

Cu ce tarie poti sa rezisti sa nu fugi catre lume, uitadu-te in fiecare zi spre ea ? – pestera nu este sub nisipul desertului, este deasupra lui si iti ofera o perspectiva ampla. Cu ce daruire te poti lasa in voia Maicii Domnului, respectand un juramant dat in disperare, sub strafulgerarea Duhului Sfant ? Ce greutate are un cuvant dat, care iti intoarce viata catre negarea absoluta, totala, a celei anterioare ? Cat de adanc a fost pacatul care sa ceara o asemenea curatire ? Cat de adanca poate fi pocainta, care in final iti aduce Lumina care te tamaduieste zilnic, pentru ca maine sa o iei de la capat in lupta cu proprii tai demoni? Cat de puternica trebuie sa fie frica de tine insuti ca sa te izolezi astfel, taindu-ti orice posibilitate de a recadea in pacat ? De ce noi nu constientizam uraciunea vietii noastre, asa cum a facut-o ea ? Ce s-a pervertit atat in sufletul nostru, de nu ne gasim puterea de a ne promite Domnului (macar pentru cateva minute pe zi) si de a respecta promisiunea ? Ea a lasat totul la varsta de 12 ani – parinti, casa, oras… – pentru viciul ei, desfranarea (nici nu cerea plata !), pentru ca apoi sa lase dintr-o data acea viata rea, pentru Domnul! Nu a acceptat jumatati de masura niciodata, nu a trisat. A stiut sa ceara ajutor divin si a rezistat. Om a fost si ea, ca si noi. Pustia ei a fost in Iordan, a noastra in milocul lumii – noi de ce fugim de noi insine, de ce nu stim sa ne privim in faţa?

La 600-700 m de albia actuala a raului Iordan, deviata de un cutremur faţa de cea de acum 2000 de ani,  la capat de sit arheologic de maxima importanta – locul Botezului Mantuitorului nostru este cel de-al treilea loc de inchinare al crestinatatii, dupa locul nasterii ( Bethleem) si locul Patimilor si al Invierii Domnului (Ierusalim) – vrand-nevrand, pestera Sfintei Maria Egipteanca ne e loc de introspectie, in arsita primaverii iordaniene.

„ Ispitele sufletului si patimile trupului le-ai taiat cu sabia postului, pacatele gandului cu tacerea sihastriei le-ai inecat si cu curgerile lacrimilor tale ai adapat toata pustia si ne-ai odraslit noua roadele pocaintei.Pentru aceasta cinstim pomenirea ta si ii cantam lui Dumnezeu: Aliluia” ( Condac 6 – Acatistul Ef Maria Egipteanca)

Maria Chirculescu

Miriam Turism

Vedeti si SF MARIA EGIPTEANCA IN ICOANE: 

https://miriamturism.wordpress.com/2009/03/31/sf-maria-egipteanca-in-icoane/

 

Foto : Razvan Beleuta si Maria Chirculescu

Citate : Viata Cuv. Maicii noastre Maria Egipteanca, scrisa de Preasfintitul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului – Vietile Sfintilor, 1 aprilie

Articol aparut in revista Lumea Credintei / 2010

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s