Primul an din viata lui Iisus

Primele patru praznice împărătești (sărbători legate direct de Sfânta Treime și de Maica Domnului) constituie sărbătorile noastre de iarnă, pline de bucurie și de tradiții folclorice care ne individualizează ca popor creștin, trăitor întru Hristos din primul veac al venirii Sale pe pământ și până astăzi.

Nașterea Domnului (25 decembrie)

Tăierea împrejur cea după trup a Domnului (1 ianuarie) – botezul evreiesc

Botezul Domnului (6 ianuarie)

Întâmpinarea Domnului ( 2 februarie)

așează în calendarul nostru momente de puternică traire duhovnicească, de mare sărbătoate creștină, care ne redau ceea ce este mai bun și mai frumos în noi și care ne fac să uităm, pentru moment, de frigul din mijlocul iernii și poate de ”frigul” vieții noastre de zi cu zi.

Dar ce a urmat pentru Pruncul Iisus și pentru Preacurata Sa mamă în primul an din viața Sa pământească știm mai puțin (sau deloc), însă putem reconstitui, dacă încercăm să descifrăm Sfintele Evanghelii…

Regulile Vechiului Testament

Iisus, Fiul lui Dumnezeu Cel ce a dat  Legea Vechiului Testament, a venit pe pământ să împlinească Legea – inclusiv ritualurile iudaice pentru copilul nou-născut și pentru curăția în lăuzie, impuse de Levitic, cartea a treia a lui Moise:

“Şi a grăit Domnul lui Moise şi a zis: „Grăieşte fiilor lui Israel şi le zi: Dacă femeia va zămisli şi va naşte prunc de parte bărbătească, necurată va fi şapte zile, cum e necurată şi în zilele regulei ei. Iar în ziua a opta se va tăia pruncul împrejur.

Femeia să mai şadă treizeci şi trei de zile şi să se curăţe de sângele său; de nimic sfânt să nu se atingă, şi la locaşul sfânt să nu meargă, până se vor împlini zilele curăţirii ei.” (Levitic, 12)

Cu siguranță că în perioada celor 40 de zile de după Nașterea Pruncului Iisus, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și Pruncul Sfânt, împreună cu Dreptul Iosif, au rămas în zona Bethleem – Ierusalim. Este greu de presupus că după naștere și în condițiile vremii lor, ar fi putut  parcurge cei 175 km dintre Bethleem și Nazaret și apoi să se întoarcă pe același traseu, pentru închinarea Pruncului la Templul din Ierusalim, în timp atât de scurt!

Tăierea împrejur cea după trup a Domnului (1 ianuarie)

Noi, creștinii de astăzi, intrăm în noul an calendaristic prin praznicul împărătesc al Tăierii împrejur cea după trup a Pruncului Iisus, la 8 zile de la Nașterea Sa. Sărbătoarea acesta marchează momentul circumciziei lui Iisus, botezul său în Legea Veche.

”Şi când s-au împlinit opt zile, ca să-L taie împrejur, I-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger, mai înainte de a se zămisli în pântece.” (Luca 2, 21)

Această practică a fost instituită de Domnul cu aproximativ 2000 de ani înainte de Hristos, în plină perioadă politeistă (când oamenii se închinau numai zeilor), la momentul încheierii legământului Său cu Avraam.  Avraam este primul personaj biblic care Îl recunoaște pe YHWH (JHWH) ca fiind unicul Dumnezeu, Creatorul cerului și al pământului – I se închină și rămâne statornic în credința sa.

Legământul dintre Dumnezeu și Avram a fost acesta; Dumnezeu îi promite lui Avram (care avea deja 99 de ani când i s-a arătat Domnul și era fără urmași) că va deveni ”tatăl a mulțime de popoare”  și va primi, împreună cu descendenții săi, țara promisă. În schmb, poporul ales – descenenții lui Avraam – se leagă că vor rămâne credincioși adevăratului Dumnezeu, că Il vor venera numai pe El, din neam în neam, iar semnul fizic al acestui legământ este circumcizia.

”Voi pune legământul Meu între Mine şi între tine şi urmaşii tăi, din neam în neam, să fie legământ veşnic, aşa că Eu voi fi Dumnezeul tău şi al urmaşilor tăi de după tine și-ţi voi da ţie şi urmaşilor tăi pământul în carte pribegeşti acum ca străin, tot pământul Canaanului, ca moştenire veşnică, şi vă voi fi Dumnezeu”.

Apoi a mai zis Dumnezeu lui Avraam: „Iar tu şi urmaşii tăi din neam în neam să păziţi legământul Meu, iar legământul dintre Mine şi tine şi urmaşii tăi din neam în neam, pe care trebuie să-l păziţi, este acesta: toţi cei de parte bărbătească ai voştri să se taie împrejur..” (Geneza 17, 7-10)

Descendenții direcți ai lui Avraam, respectiv poporul evreu (prin Isac, fiul Saarei, soția sa) și poporul arab (prin Ismail, fiul slujnicei Abgar) , adică cei care practică cultul mosaic și musulman, păstrează până astăzi acest ritual al circumciziei.

Creștinii, cei care Îl recunosc pe Iisus ca fiind Fiul lui Dumnezeu, Mesia cel profețit de proorocii Vechiului Testament și (încă) așteptat de poporul evreu – cei care L-au răstignit pe Iisus – nu au mai continuat această practică, pe baza învățăturii Sfântului Apostol Pavel,  care spune: ” Tăierea împrejur nu este nimic; şi netăierea împrejur nu este nimic, ci paza poruncilor lui Dumnezeu.” (Corinteni 7, 19). ”Pentru că nu cel ce se arată pe din afara e iudeu, nici cea arătată pe dinafară în trup, este tăiere împrejur; ci este iudeu cel întru ascuns, iar tăierea împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în litera; a cărui laudă nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu” (Romani 2, 28-29).

Întâmpinarea Domnului (2 februarie)

După 40 de zile de la Naștere, Pruncul Iisus este dus la temple, pentru a fi afierosit Domnului. Tot acum se face și curațirea mamei, conform ritualului iudaic.

”Şi când s-au împlinit zilele curăţirii lor, după legea lui Moise, L-au adus pe Prunc la Ierusalim, ca să-L pună înaintea Domnului Precum este scris în Legea Domnului, că orice întâi-născut de parte bărbătească să fie închinat Domnului.” (Luca 2, 22-23)

Acesta este momentul întâlnirii lui Dumnezeu întrupat cu poporul Său Israel, în persoana Dreptului Simeon și al Proorociței Ana, cei care Îl recunosc ca fiind Mesia cel mult așteptat. Potrivit Tradiției, dreptul Simeon a facut parte dintre cei 70 de traducători ai screrilor Vechiului Testament din limba ebraică în greacă (Septuaginta). În momentul în care a ajuns la textul „Iată Fecioara va lua în pântece și va naște fiu“, a înlocuit termenul „fecioară” cu „femeie”. Pentru necredința sa, Dumnezeu i-a făgăduit ca nu o să moară până nu va vedea pe Mesia născut din Fecioară (Luca 2, 25-26).

Atunci când L-a luat în brațe pe Pruncul Iisus, momentul împlinirii profeției Vechiului Testament îi este relevant, iar Dreptul Simeon rostește: ”Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel. Iar Iosif şi mama Lui se mirau de ceea ce se vorbea despre Prunc.” (Luca 2, 29-33).

Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Fecioara Maria nu avea nevoie de purificare după ritualul iudaic, pentru că Îl născuse fără stricăciune pe Izvorul Curăției, dar smerită se supune Legii. Sfântul și  Dreptul Simeon o binecuvântează și pe ea și îi spune: ” Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi. ” Acolo se afla atunci si Proorocița Ana, o văduvă de 84 de ani care își petrecuse aproape toată viața în Templu, slujind noaptea și ziua în post și în rugăciune și care de asemenea Îl recunoaște pe Pruncul Iisus ca fiind Mesia Cel despre care vorbesc profeții Vechiului Testament.  Ea ” Îl lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim” (Luca 2, 38)

La acest praznic se prăznuiește și Icoana Maicii Domnului cu șapte săgeți, sau Icoana Maicii Domnului Îmbînzirea Inimilor Împietrite, sau Icoana Profeția lui Simeon, care descrie durerea nețărmuită a Maicii Domnului pentru patimile Fiului Său. Maica Domnului are puterea de a înmuia inimile vrajmașilor celor care se roagă cu credință în fața acestei icoane.

Sfântul Apostol și Evanghelist Luca își continuă evanghelia spunand: ” După ce au săvârşit toate, s-au întors în Galileea, în cetatea lor Nazaret.” Urmatoarea sa relatare este despre Iisus, la vârsta de 12 ani.

Fuga în Egipt

Să studiem acum Sfânta Evanghelie după Matei, care își începe relatarea, la capitolul 1, cu genealogia lui Iisus după tatăl lumesc, Iosif, cel din neamul lui David, și continuă cu relatarea minunatului moment al Nașterii Pruncului Sfânt.

La capitolul 2 este relatată venirea magilor de la Răsărit, conduși de stea până în Ierusalim. ”Atunci [regele] Irod chemând în ascuns pe magi, a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua. Şi trimiţându-i la Betleem, le-a zis: Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, dacă Îl veţi afla, vestiţi-mi şi mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui. Iar ei, ascultând pe rege, au plecat şi iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul. Şi văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte. Şi intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ, s-au închinat Lui; şi deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă. Iar luând înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor.” ( Matei 2, 7-12).

Remarcăm faptul că această Evanghelie vorbește faptul că Pruncul Sfânt se afla la Bethleem (acolo îi trimite Irod pe magi), într-o casă.

”După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă. Şi sculându-se, a luat, noaptea, Pruncul şi pe mama Lui şi a plecat în Egipt. Şi au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească cuvântul spus de Domnul, prin proorocul: „Din Egipt am chemat pe Fiul Meu”.”

Evanghelia după Matei este singura care vorbește despre episodul Fugii în Egipt, și aceasta doar în trei paragrafe (Matei 2, 13-15).

Nu se precizează nici ce vârstă avea Pruncul Sfânt atunci când magii I s-au închinat, nici cât a durat Fuga în Egipt. Fuga a fost determinată de furia regelui Irod, care neaflând pe cel pe care el îl credea viitorul uzurpator al tronului său, ordonă omorârea tuturor pruncilor  care ”erau în Bethleem și în toate hotarele lui, de doi ani și mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi” (Matei 2,16).

Din toate cele relatate până acum, putem trage concluzia că Fuga în Egipt nu s-a produs imediat după Nașterea Mantuitorului, ci la un anumit interval de timp, dar oricum aceasta s-a întâmplat noaptea, intempestiv,  imediat ce Dreptul Iosif a primit îndemnul de la Îngerul Domnului.

În noul an calendaristic, după ce noi depășim perioada sărbătorilor de iarnă și intrăm pe făgașul normal al vieții de zi cu zi, începe durerea Sfintei Familii: Pruncul Iisus – Dumnezeu Cuvăntul întrupat pentru salvarea întregii omeniri, devine călător pe acest pământ, fără casă, fără patrie… Nu a fost deajuns că lumea nu L-a primit în casă să se nască, acum aceeași lume caută să Îl ucidă și Îl obligă să fugă. Pentru Împăratul lumii este pregătit cel mai umil destin. Sfânta Sa mama, o copila de 15-16 ani, își ia noaptea Pruncul în brațe protejându-L și acceptă smerită surghiunul; ” ascultă fiică și vezi și pleacă urechea ta și uită poporul tău și casa părintelui tău”.

Iar plecarea se face către Egiptul faraonilor, a civilizației grandorii, o lume păgână care zdrobește cu orgoliile sale și din care poporul evreu a fost scos, a fost salvat de Dumnezeu în mod miraculos, cu aproximativ 1300 de ani înainte de Hristos! Fiind acum tot sub ocupație romană, ca și Palestina, Egiptul reprezintă cea mai facilă destinație pentru fuga din Iudeea, atât din cauza distanțelor, căt și din cauza liberei circulații dintre cele două țări (nefiind graniță, nu sunt controale). Așadar. Iisus Își  începe înca din primele zile ale vieții Sale pământești misiunea de distrugere a idolilor ( zeii de piatra crăpau de câte ori Pruncul Sfânt intra în templele lor) , împlinind proorocia lui Isaia : ” Idolii Egiptului tremură înaintea feţei Lui şi inima Egiptenilor se topeşte în ei.”

Traseul Fugii, Palestina

Grota Laptelui, Bethleem. La aproximativ 300 metri distanță de Biserica Nașterii Domnului din Bethleem se află o micuță peșteră, numită Grota Laptelui. Prin tradiție, se știe că aceasta a servit drept adăpost Fecioarei Maria, Pruncului Iisus și Dreptului Iosif până la plecarea lor din Bethleem.

Când Iosif a luat-o pe Maria și pe Pruncul care atunci era alăptat, cîteva picături de lapte au căzut pe stânc roșiatică a peșterii, iar aceasta s-a albit dintr-o data.

De secole, femeile creștine și musulmane din zonă vin la Grota Laptelui pentru a lua praf de pe peretele stâncos, acesta fiind de folos pentru mamele care trebuie să alăpteze, dar mai ales pentru familiile care nu au prunci, dar își doresc. Cu rugaciune la Maica Domnului și luând praful alb (care acum se vinde la pangarul mănăstirii franciscane care administrează locul sfânt) foarte multe cupluri, din lumea întreagă, au dobândit prunci!

Gaza. Conform surselor istorice, în secolul întâi existau trei rute care făceau legătura între Palestina și Egipt, cea mai circulată fiind ruta de pe malul Mării Mediterane. Gaza era portul care făcea legătura între Africa și Orientul Mijlociu. Dar, deși s-au îndreptat către Gaza, totuși Maica Domnului cu Pruncul, împreună  cu Dreptul Iosif si de Salomeea (moașa sa, care i-a însoțit în Egipt) au fost conduși de Îngeru Domnului pe o altă rută, nefolosită, pentru a îndepărta pericolul de a fi prinși de soldații lui Irod.

Nordul Peninsulei Sinai. Drumul arid străbătut de la est la vest prin nordul Peninsulei Sinai a fost greu, plin de suferință și de oboseală (aproximativ 250 km în linie dreaptă). Traseul era plin de coline deșertice și de văi, zilele cu soare torid, pe un cer fără nori, iar nopțile – întunecate și friguroase. În vremea aceea, era aproape imposibil să se parcurgă  zonele deșertice fără o caravană, care să asigure nu doar rezerva de apă și hrană, dar și o minima protecție,pentru că aceste căi prezentau multe pericole – de la animalele sălbatice ale deșertului, la cetele de tâlhari care atacau drumeții. Istoricul Plutarh scria, în anul 155 înainte de Hristos, că soldații romani care erau trimiși să lupte în Egipt se temeau mai mult de drumul prin desertul Sinai, decât de luptele propriu-zise.

În tot acest timp, Fecioara Maria a călătorit pe un măgar, ținandu-și Copilul în brațe, în timp ce Iosif mergea alături, cu căpăstrul în mână. Istoriile apocrife cuprind legend despre minuni petrecute în timpul Fugii în Egipt: palmierii își îndoiau crengile, pentru a le asigura umbra pe durata zilelor toride și lungi de drum, animalele sălbatice se îmblânzeau, tâlharii ofereau ajutor – dar chiar și așa, chinul drumului prin pustiu, dublat de lipsa apei și a hranei, a fost imens…

Iisus și sfânta Lui mamă în Egipt

În data de 1 iunie a fiecărui an, data de 24 Pashons în calendarul Coptic, Biserica Coptă (egipteana) sărbătorește întrarea în Egipt a Pruncului Iisus, împreună cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și însoțitorii lor – Dreptul Iosif, Salomeea (după șase luni de la nașterea Pruncului Iisus).

Creștinii egipteni afirmă cu bucurie prezența Sfintei Familii pe teritoriul țării lor, acum 2000 de ani. Deși nu sunt dovezi scrise, bogata tradiție orală păstrată peste veacuri și transmisă din generatie în generație, locuri sfinte care cunosc o foarte mare popularitate ca etape ale trecerii Sfintei Familii, chiar sinaxarul Bisericii Ortodoxe Copte egiptene – fac foarte vie prezenta micului Iisus, a tinerei Sale Mame si a batrânului Iosif, în țara faraonilor.

Ei chiar spun : “ Sfanta Familie a traversat deșertul în Egipt. Pământul verde al Egiptului este pământul care a oferit securitate și dragoste, atunci când Iisus era prigonit în patria Sa. Călătoria prin țara Egiptului și deșertul său, de-a lungul râului Nil până în deltă, este punctată de opriri care ulterior s-au transformat în manastiri, biserici și locuri de venerare”.

Călătoria în Egipt a durat, conform tradiției egiptene, trei ani și jumătate, traseul a parcurs 3500 km, cuprinzând 31 de locuri de oprire, 8 grote, 18 izvoare sau fântâni cunoscute ca fiind izvorâte miraculos de către Pruncul Iisus, 13  copaci sub care s-au adăpostit.

Este extreme de interesant și cumva inexplicabil (omenește) faptul că în locurile de oprire ale Sfintei Familii în Egipt se păstrează până astăzi comunități creștine puternice, cu toată opresiunea împotriva creștinismului, pe care a cunoscut-o istoria Egiptului de la cucerirea sa de către musulmani și până astăzi. Biserici și mănăstiri creștine se află în aproape toate locurile recunoscute ca fiind pe traseul Fugii în Egipt, iar copții consideră aceasta ca fiind o mare binecuvântare a Domnului.

Tradiția orală privitoare la Fuga în Egipt a fost certificată de către Sf ântul Theofilus, Patriarh al Alexandriei (385 – 412) care, după multă rugăciune, a avut o viziune în care locuri legate de vizita Sfintei Familii în Egipt i-au fost relevate. Având putere administrative, patriarhul și-a trimis emisari în toate locurile despre care a aflat în revelația sa de la Fecioara Maria și a avut marea surpriză să descopere că toate punctele de oprire indicate păstrau nu doar tradiție creștină vie, dar și vestigii ale trecerii Sfintei Familii pe acolo și pe alocuri, chiar biserici ridicate de către Sfânta Împărăteasă Elena. Dupa aceea, multe dintre locașurile creștine sfințite de către pașii Sintei Familii au fost inspectate și restaurate de catre Sfântul Patriarh Teofilus.

În viața lui Iisus s-au împlinit toate profețiile Vechiului Testament, legate de Mesia, Mântuitorul lumii. Iar Biserica Coptă citează în susținerea prezenței Copilului Iisus în patria sa: ” Din Egipt am chemat pe Fiul Meu” (Osea, 11,1), ” Iată Domnul vine pe nor uşor [în brațele Maicii Domnului] şi ajunge în Egipt. Idolii Egiptului tremură înaintea feţei Lui şi inima Egiptenilor se topeşte în ei.” (Isaia 19,1), „Binecuvântat să fie poporul Meu, Egiptul” (Iaia 19,25), ”În ziua aceea, va fi un jertfelnic în mijlocul pământului Egiptului şi un stâlp de pomenire la hotarul lui, pentru Domnul. Acesta va fi un semn şi o mărturie pentru Domnul Savaot în pământul Egiptului. Când vor striga către Domnul în strâmtorările lor, atunci El le va trimite un mântuitor şi un răzbunător care-i va mântui. Domnul se va face ştiut în Egipt şi Egiptenii vor cunoaşte pe Domnul în ziua aceea. Şi vor aduce arderi de tot şi prinoase şi vor face făgăduinţe Domnului şi le vor împlini”. (Isaia 19-21).

În Egipt se păstrează până astăzi o piatră cu urma tălpii Copilului Iisus (copil de 3 ani – la Sakha),

https://miriamturism.wordpress.com/2019/11/13/egipt-sakha-delta-nilului-urma-pe-piatra-talpii-copilului-iisus/

un vas de granit în care Maica Domnului a frământat pâine (Samanoud),

https://miriamturism.wordpress.com/2019/11/14/egipt-samanoud-delta-nilului-sf-mc-abanoub-12-ani/

copacul de la Mataryia (cartier din Cairo), care și-a desfăcut trunchiul în mod miraculos, pentru a adaposti Sfânta Familie când urmăritorii (soldații lui Irod) se apropiasera foarte mult și puteau să-I prindă,

https://miriamturism.wordpress.com/2019/10/22/cairo-mataryah-copacul-fecioarei-maria/

multe izvoare cu apă tămăduitoare, izvorâte miraculos de către Pruncul Iisus fie pentru a le potoli setea, fie pentru ca sfânta Sa mama să poată să Îl îmbăieze (Mostorod, locul îmbăierii) sau sa-I spele hainele,

multe peșteri în care s-au adăpostit (Cairo, Dronca, Mohharaq – locul din mijlocul Egiptului în care au stat mai mult de șase luni și din care au  fost rechemați de către Îngerul Domnului înapoi în Palestina)

https://miriamturism.wordpress.com/2019/10/20/cairo-crestin-1/

https://miriamturism.wordpress.com/2019/10/20/cairo-crestin-2/

https://miriamturism.wordpress.com/2019/10/22/cairo-zeitoun-aparitiile-maicii-domnului-1968-1971/

și mărturiile legate de prezența Sfintei Familii în Egipt pot continua…

„Dumnezeu Și-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le rușinezes pe cele tari… Pentru ca cel ce se laudă, în Domnul sa se laude!” (Corinteni 1, 27 -31)

Maria Chirculescu

Miriam Turism

2 gânduri despre ”Primul an din viata lui Iisus

  1. Elena Jitareanu zice:

    La multi ani, sa fiti sanatoasa si sa bucurati cat mai multi pelerini in 2020!Multumiri pentru toate articolele trimse ca sa ne putem bucura si noi in speranta ca vom vizita locurile minunate pe unde a trecut sau a lasat urme Mantuitorul noastru IIsus Hristos si Maica Sa Binecuvantata! Si toti Sfintii iubitori de Hristos!Doamne ajuta! Sa va bucurati impreuna cu participantii la pelerinaje in deplina sanatate si cu dorinta de a reveni in locuri minunate pentru tot sufletul crestin!Doamne ajuta! Inca un an binecuvantat!

    Cu deosebita pretuire,Elena Laura Jitareanu

  2. miriamturism zice:

    Multumesc mult, Doamna Jitareanu! Numai acum am vazut aceste urari – care ma bucura cu adevarat! Un an bun si Dv si tuturor celor care ajung, sau isi doresc sa ajunga la locurile sfinte, spre slava Domnului nostru Iisus Hristos, a Maicutei Domnului si a tuturor sfintilor nostri! Doamne ajuta, an bun, cu sanatate si bucurii!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s