CUM A FOST LA SFANTA LUMINA A INVIERII? Marturii, Ierusalim 2017

HRISTOS A ÎNVIAT!

Am fost acum a  șasea oară în Țara Sfântă, pentru a vedea Sfânta Lumină a Învierii Domnului, așa cum se coboară ea în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim – cea mai mare minune pe care Dumnezeul cel Viu ne-o dăruiește nouă creștinilor ortodocși în fiecare an, în mijlocul ultimei zile din Săptămâna Patimilor: o lumină nefirească, coborâtă din cer, mai puternică decât lumina zilei!

Știam la ce să mă aștept în ceea ce privește ”asaltul” din Sîmbăta Mare către ușa de intrare a celui mai sfânt loc de închinare al creștinilor, în zi de maximă aglomerație  pe straduțele inguste de piatra ale vechii cetăți, în care desfășurarea de forțe a armatei israeliene – pegătită să stopeze orice posibil atac sau atentat – era fără precedent! Știam că, dacă reușesc să intru, vor urma ore lungi de așteptare în aglomerație, pe care trebuia să le trec cu răbdare (dar mai ales cu rugaciune). Văzusem în anii anteriori diverse forme de Lumină în Sfânta Biserică în orele premergătoare sau odată cu coborârea Luminii Sfine  (”blițuri” lungi, foarte sus, aproape de cupolă; o sferă imensă de lumină albă, densă, nemișcată, plasată între cupola Bisericii și cupola Sfântului Mormânt; lumânări care se aprind singure etc). Observasem cu amărăciune, în ultimii ani, că în mâinile întinse de pelerini pentru primirea Luminii celei Necreate se aflau tot mai multe telefoane mobile, pentru a înregistra / fotografia minunea, uneori parcă mai multe telefoane decât mănunchiuri cu cele 33 de lumânări care se doreau a fi aprinse… După coborârea Sfintei Lumini, văzusem multe persoane care se bucurau și iși plimbau flacăra mănunchiului de lumânări peste față sau mâini, fără să ardă nici măcar un fir de păr, în spațiul închis și foarte aglomerat în care vâlvătaia era generală! Ce putea să fie nou așadar, de acesată dată?!  Dar Dumnezeu cel Viu oferă daruri absolut surprinzătoare, pe care mintea omului nu le poate prevedea…

Mărturii ale pelerinilor

Sâmbăta Mare, 15 aprilie 2017. Sfînta Lumină a coborăt de la Soare prin cupola Bisericii direct in Sfantului Mormant, la ora 14:24; iar noi am fost prezenți în acel moment în Biserica Sfîntului Mormânt din Ierusalim.

Doamna R.V. din Azuga: ” Efortul este impresionant. El incepe de când te pregătești, de acasă – este  vorba de pregătirea ta psihică, cum întâmpini un eventual eșec: iei toate variantele în calcul, e posibil să mă accepte Dumnezeu, sau e posibil să mă respungă. Si eu, acasă, după ce am luat binecuvântările, la asta m-am gândit: ce-mi dai Doamne, aceasta primesc, pentru că aceasta este voia Ta! Fără să reproșez organizatorilor sau nimănui, pentru păcate este posibil să nu intru. Este doar între mine și Dumnezeu! M-am găndit că ar fi o reușită nemaipomenită sa ajung și în curte, sau in Biserica Sfântului Mormânt, indiferent de locul în care ma voi afla!

Pe urmă, efortul din Sîmbăta Mare, pentru a ajunge in Biserică, este mare; luăm în calcul si epuizarea fizică – trebuie să ajungă cine poate, cine vrea, cine își dorește mântuirea, știind că suntem în săptămâna în care postim pentru Iisus Hristos ( șase săptămîni postim pentru noi, iar a șaptea, din dragoste pentru Iisus). Deci luăm în calcul efortul, apoi postul ( fără apă și mîncare) și chiar efortul de a sta în picioare zece ore, cam în trei-patru locuri! Una este la Cuvioasa Parascehva când mergi în pelerinaj și faci mișcare, și alta este să stai în presing fizic și psihic, moral (cum ești tratat de ceilalți, cum îți vorbesc, cum te strivesc, cum te înghiontesc în mulțime…) Reziști la toate încercările acestea fizice și psihice, pentru bucuria întâlnirii cu Dumnezeu! Secretul este Rugaciunea Inimii, care este continuă (chiar daca ți se distrage atenția, simți mătăniile în mână și continui), iar cu această rugăciune înfrunți absolut orice!

Apoi te pregătești pentru momentul venirii Sfintei Lumini! Momentul este mai dificil, pentru că ai niște informații,pleci pe niște tipare, pe care vrei tu să le pui în practica: daca ți se aprinde lumânarea, dacă nu arde, știi tu ceva despre cum vine Sfânta Lumină… Ei, la fața locului este cu totul altceva: eu de exemplu știam ca se aprind lumînări în mâinile celor crednincioși, dar acolo unde am stat eu, n-am vazut nici o lumină astfel aprinsă. În schimb eu am stat cu ochii sus și am văzut cum s-a umplut aici totul de o lumină albă, dar pală, incandescenta – și am zis: oare ce se întâmplă? Și neștiind ce să cred că este, atunci au ieșit cei cu lumânările din Sfântul Mormânt! Și tot nedumerită, am văzut fasciclul acela de laser, pe care apoi am aflat că l-a vazut si Domnul R.I. din Pitești. Când am intrebat-o pe sora mea ce a văzut, ea a spus că a fost ceva ca o spirala…

Eu am stat acolo concentrată și mi-am adus aminte că am citit undeva că o rusoaică a începu să plângă și zicea: Boje Boje, Doamne Doamne, eu te văd! Eu am închis ochii și am zis că eu nu încerc să-L văd pe Dumnezeu, pentru că mi s-a părut prea mare îndrazneala, m-am temut!

Am încercat să plecăm după ce s-au aprins lumânările, dar ne-am întors, de fapt nu voiam să plecam – și am văzut apoi pe o coloana o lumină albă, tot de culoarea aceea alb pal, lumină care apoi s-a fracționat în trei, s-a împărțit în trei coloane luminoase. Și mi-am spus: Doamne, ce poate să fie asta? M-am tot uitat, nedumerită și am văzut că lumina s-a unit din nou și iar s-a dispersat în trei coloane – și eu îmi ziceam: să fie Dumnzeu? Să pot să vad eu? In momentele acelea nu îți vine să crezi ce vezi, zici că nu ai cum să vezi tu, care ești încărcat cu gânduri urâte, cu toate cele pe care le are un om… Am stat așa și apoi am spus: îți mulțumesc Doamne și pentru aceasta! Dar nu am îndraznit să spun că Te văd!

Am stat ce am stat, apoi lumina a dispărut. E m-am rugat foarte mult ca Domnul să-mi despietrească inima, să pot vărsa măcar o lacrimă, să o pot lăsa și pe Golgota la Sfânta Cruce și în toate locurile sfinte..  Și așa, acum sunt mulțumintă, încântată, încărcată sufletește și nu am decât cuvinte de mulțumire! Nu uit niciodata că duhovnicul meu mi-a zis acum multă vreme că îmi dorește să am bucurii duhovnicești – eram la faza în care eu nu știam ce inseamnă bucuriile duhovnicești, pentru mine nu existau decât cele pământești (realizări, poziții sociale, relații cu oameni sus-puși) și nu am pus baza pe urarea duhovnicului meu! Dar trăind acum aceste bucurii duhovnicești, realizez ce urare frumoasă mi-a facut  mie părintele!

Eu rămân la părerea mea, că cei care vin aici, chiar dacă au păcate, dacă sunt obosiți, nervoși, sunt totuți aleși de Dumnezeu, pentru că altfel nu poți să reziști!  Trebuie să ai în primul rînd dragoste petnru Dumnezeu – eu nu mai îmi simțeam tălpile, era un băiat mai tânăr ca mine care nu iși mai simțea coloana, se așeza jos și se ridica – și totuși noi am stat neclintiți; iar dacă spui cuiva de acasă că ai stat zece ore , într-un presing și fizic și psihic, este puțn credibil… Și totuși , efortul nu este foarte mare, deși a fost foarte greu – dar dacă mă compar cu cei care au stat la noi în închisori sau cu ce am văzut la Solovăț, în gulagul de la cercul Polar de Nord, ce să mai zici? Eu am întrebat la Aiud cum au rezistat aceia, iar maica de acolo m-a privit destul de dur și a zis: dar nu ei au rezistat, ci Duhul Sfânt! Nu știu eu lucrurile astea, sunt destul de complicate… Dar satisfacția primirii Sfintei Lumini în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim este imensă, o bucurie duhovnicească incomparabilă cu orice altceva! ”

Parintele N.R: ”din locul în care stăteam, în dreapta cum te uiți la Sfântul Mormînt, nu aveam acces vizual la cupolă și oricum nu vedeam prea multe. Dar până să iasă Patriarul Ierusalimului cu Sfînta Lumină, la etaj s-au aprins lumânările în mâna unui tânăr – și asta se vede bine pe filmulețul făcut atunci! Nu avea cum de jos, de la Patriarh, să vină atât de repede Lumina Sântă la etaj, nu avea cum! Anul acesta am avut o dubla bucurie: bucuria că am văzut cum s-au aprins lumânările acelea singure și bucuria că a Inviat Hristos! La mine, a treia bucurie nu mai încape; spunea un episcop: dacă ar mai fi a treia, s-ar sparge omul de bucurie!”

Doamna E.I., București, uitându-se pe film: ”Vezi că nu ai nici o candelă aprinsă? Este momentul zero, când s-au stins toate luminile, la intrarea Patriarhului în Sfântul Mormănt, iar oamenii strigau să vină Sfânta Lumină, georgienii strigau Cristianka! Eu am văzut o ceață fină, albă, peste cupolă… Apoi, ai vazut cum s-au aprins toate lumănările de la capela copților, din spatele Sfântului Mormant?”

Nota: după două zile, eu am revenit cu alt grup în Biserica Sfântului Mormant și am discutat cu preotul de la capela Bisericii Copt Egiptene; a cerificat faptul că TOATE lumînările de pe capela lor au fost aprinse direct de Sfînta Lumină, fără intervenția nimănui, și că este pentru prima data, în cei 20 de ani de cănd slujește acolo, că această minune se întîmplă! (a se vedea arcada de lumanari din dreapta imaginii)

Domnul R.I., Pitești: ”Am mai fost o data de Sfânta Lumină, într-o perioadă grea a vieții mele, și nu am văzut nimic! Și  am plecat așa de dezamăgit, a fost o așa mare suferință că nu am văzut Sfânta Lumină! Și mă gîndeam că este posibil să nu văd nici anul acesta; m-am rugat ca Măntuitorul să mă ajute să vad! Pentru mine era ca un fel de examen, ma găndeam cum oi fi eu mâine după-amiază după Sfânta Lumină, cât de dezamăgit voi fi iară… Iar acum a fost o mare bucurie pentru mine, pentru că am văzut Lumina Sfântă foarte clar, în mai multe forme!”

Înviindu-ne…

Eu am intrat în curtea Bisericii Sfântului Mormânt cu primul grup, când porțile mari ale bisericii erau închise; astfel încât am văzut pentru prima oară procesiunea de deschidere a acestor porti (musulmanul care se suie pe o scară de lemn și ia cheia, apoi deschide mecanismul de blocare a ușilor imense, vechi de sute de ani).

Printr-o conjnctură oarecare (cum vrea Domnul!), am ajuns în biserică aproape în același loc în care am stat de fiecare dată când am intrat la procesiunea venirii Sfintei Lumini, în ajunul Invierii!

Nu am avut nici o curiozitate în acest an, nu aveam nevoie de mărturii pentru că ȘTIAM și VĂZUSEM nu o data aceste momente copleșitoare, dar cu toate astea am trait cu maximă intensitate minutele premergătoare venirii Sfintei Lumini, cînd Patriarhul Ierusalimului s-a aflat  în Sfîntul Mormânt, făcând rugăciunea specială de invocare! Toată suflarea din Biserică se roagă concentrat pentru același scop, atunci realizezi cel mai clar faptu că Dumnezeul nostru este Viu și ca exclusiv de Voința Sa depinde daca în momentele urmatoare va trimite Sfînta Lumină sau nu!

Iar cînd Lumina Sfântă a venit, sentimentul de ușurare, de eliberare a fost atît de puternic, încît m-a mirat extraordinar (eu neștiind că port pe umeri poveri duhovnicești apăsătoare…). Dintr-o data, sufletul mi-a devenit ușor!

Cred ca din această cauză, instinctiv, m-a interesat explozia  de bucurie din interiorul bisericii, mulțimea de pelerini care țineau mâna în foc și nu se ardeau, a bărbaților care își treceau foc peste bărbi, iar acestea ramîneau intacte;  m-am uitat mult la fumul tot mai gros care cuprindea biserica, fără a fi deloc înnecăcios sau deranjant…

Cel ce a adus biruința asupra morții, de moartea păcatelor slobozindu-ne, invia acum și aici și sufletele noastre!

HRISTOS A ÎNVIAT!

Maria Chirculescu, Miriam Turism

Reportaj aparut in revista Lumea Credintei Nr 5 (166) mai 2017

––––––––––––––––––––––––––––

OFERTA SPECIALA: Veniti in Tara Sfanta! 6-13 iunie 2017 (7 zile /7 nopti), 690 euro

––––––––––––––––––––––––––––

2 gânduri despre &8222;CUM A FOST LA SFANTA LUMINA A INVIERII? Marturii, Ierusalim 2017&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s