3 mai: Sf. TEODOSIE, Egumenul Lavrei Pecerska din Kiev

Sf. Teodosie, egumenul Lavrei Pesterilor din Kiev si incepatorul monahismului de obste in Rusia

 „În fiecare zi cuviosul îi îndemna pe fraţi, să nu se mândrească pentru nimic. Monahul, spunea, trebuie să fie smerit şi să se facă faţă de toţi, ca fiind cel mai mic. Model de monah smerit este acela, care cu mâinile încrucişate la piept se apleacă şi face metanie în faţa tuturor, aşa cum prevede şi ascultarea.
În mod repetat cultiva între monahi duhul smereniei şi-i îndemna ca pentru orice lucru să ceară binecuvântarea celor mai mari decât ei. Cel ce seamănă cu binecuvântare, le spunea, cu binecuvântare va şi secera roade dulci.
Aceste adevăruri le trăiau în viaţa lor de zi cu zi, aşa cum vom vedea în continuare.
Celor care veneau să viziteze mănăstirea, spre a se folosi duhovniceşte, împreună cu dumnezeiasca învăţătură li se oferea şi o masă cu pâine, vin şi mâncărurile gătite în ziua aceea la bucătărie. De multe ori chiar şi domnitorul rămânea la masă. Astfel odată, în timp ce mânca, acesta i-a spus stareţului:
– Acasă la mine, părinte, există din belşug toate bunătăţile pământului. Şi cu toate acestea, niciodată nu am găsit mâncărurile mele atât de gustoase, cum sunt acestea de aici de la mănăstire. Slujitorii mei îmi pregătesc tot felul de delicatese şi mezeluri, dar ele nu întrec mâncărurile voastre. Ia, explică-mi, te rog, care este secretul acestei reuşite?
Iar luminatul de Dumnezeu Teodosie, care dorea să-l atragă în orice chip pe domnitor spre iubirea de Dumnezeu, i-a răspuns:
– Înălţimea voastră, de vreme ce îmi cereţi să vă dezleg acest mister, o voi face. Aici la mănăstirea noastră, mai înainte de a începe fraţii gătitul, respectă următorul regulament: Bucătarul şef vine şi-mi cere mie binecuvântarea. Apoi îngenunchează de trei ori în faţa Sfintei Mese, cu o lumânare ia foc de la candela de acolo şi aprinde cu ea cuptorul de la bucătărie. Ajutorul său, mai înainte de a pune apa în cazane, cere binecuvântarea superiorului său: «Binecuvântează părinte!», şi primeşte răspunsul: «Dumnezeu să te binecuvânteze frate!». Şi ca să nu spun prea multe, toate se fac în acest fel, şi de aceea ies atât de bune mâncărurile noastre. În vreme ce slujitorii tăi, din câte ştiu, îşi fac serviciul lor certându-se unul cu altul, plângându-se şi bârfindu-se unul pe altul. De multe ori cei mai mici sunt şi bătuţi de către supraveghetorii lor. Şi în general toate se fac însoţite de păcate. De aceea nu poţi găsi un gust plăcut în mâncărurile lor.
– Într-adevăr, părinte, este exact aşa cum spuneţi, răspunse Iziaslav.
Când cuviosul afla că se făcuse ceva fără binecuvântare şi ascultare o caracteriza ca fiind «partea vrăjmaşului». Dacă era vorba de o mâncare, atunci nu le permitea fraţilor să o guste. Dădea poruncă să fie aruncată în râu sau în cuptor, spre a fi arsă. ”

Din Viata Sfantului Teodosie:  http://www.pateric.ro/cuviosul-teodosie-staret-al-lavrei-pesterilor/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s