Muntele lui Adam, SRI LANKA

Muntele lui Adam, SRI LANKA 

Adam’s Peak (2243 m)

Patru mari religii ale lumii și-l asumă ca munte sacru: budism, hinduism, islam și creștinism. 

Situat în micuța insulă Sri Lanka (vechea denumire: Ceylon) din Oceanul Indian, Muntele lui Adam – un con de stâncă uriaș, de 2243 metri altitudine, acoperit de o pădure tropicală luxuriantă – păstrează chiar pe vîrful său urma unei tălpi imprimată în piată. Localnicii îl numesc Sri Pada (“urma sacra”).

Budiștii (70% din populația din Sri Lanka) consideră că pe stânca din vârful muntelui se păstrează urma tălpii lui Budha, brahmanii (15%) cred că este talpa lui Shiva, musulmanii (7,5%) și creștinii (7,5%) consideră că este vorba despre Adam – aici ar fi locul în care, căzând din Rai, Adam ar fi atins pământul. Legenda spune chiar că Domnul, dorind să atenueze șocul lui Adam, l-ar fi făcut să ajungă într-un loc pe Pământ, aproape la fel de frumos ca și Raiul… Portughezii creștini au înaintat și supoziția că urma păstrată în piatră pe vârful muntelui ar aparține Sfântului Apostol Toma, cel care a sosit în Ceylon pentru a propăvădui Cuvântul lui Dumnezeu, dupa care a plecat în India, unde a suferit mucenicia; alti portughezi vorbesc însă de eunucul lui Candace, regina Etiopiei…

Poetul persan Ashref a scris despre treptele tăiate în stîncă și despre lanțurile care au ajutat la ascensiunea lui Alexandru Macedon pe acest munte (în secolul al IV înainte de Hristos), ceea ce dovedește că muntele era considerat sacru chiar înainte de pătrunderea religiei budiste în Sri Lanka.

Faptul că budiștii reprezintă astăzi majoritatea covârșitoare a acestei națiuni cu certă înclinație către spiritualitate și că ei au în mod evident tendința de a ”confisca” Muntele lui Adam pentru propriile lor ritualuri religioase, nu ne împidică deloc sa ne punem serios întrebarea: de ce nu ar fi aici chiar primul loc în care Adam a ajuns pe Pămînt, așa cum susține o tradiție milenară și numele cel mai cunscut al muntelui?

De ce se escaladează Muntele lui Adam?

Urma sacră păstrată chiar în vârful acestui munte reprezintă principala motivație, indiferent de religia celor care se încumetă să facă această ascensiune montana inedită. Adam a fost primul om de pe Pământ, iar prezența sa acolo te incită cumva în a cauta o relaționare directă cu Dumnezeu; poate  fi o incercare, o provocare de a depăși bariere personale, spirituale sau fizice… Pentru localnici, a escalada Sri Pada (Muntele Sacru) este o datorie de parcurs măcar o dată în viață; de obicei se încumetă atunci cînd au probleme mari, existențiale, iar această escaladare extrem de solicitantă este jertfa, ofranda pe care o fac divinității lor, pentru a putea fi ascultați.

Răsăritul de soare, pe vârful montan de 2243 metri care domină întreg peisajul, este un spectacol în sine! Dar pentru budiști reprezintă în plus momentul de venerare în care soarele se închină urmei sfinte a lui Buddha ( într-o religie în care Creatorul este ignorat, iar soarele, plantele, animalele – zeci de mii de elemente ale naturii – sunt zeități în sine!)

Umbra perfect triunghiulară – inexplicabilă! – a muntelui, proiectată peste văi, în primele 20 de minute după răsăritul soarelui, reprezintă unul dintre marile mistere ale acestui munte sacru!  Muntele lui Adam este o stanca piramidală, dar nu este o piramidă perfectă, iar umbra sa – zilnic aceeași – nu poate avea forma unui triunghi echilateral, care se mișcă încet, conform rotației soarelui, și apoi dispare… În Muntele Ceahlău, umbra muntelui sub formă de triunghi echilateral apare doar într-o singură zi din an, în 6 august, de sărbătoarea Schimbării la Față a Mântuitorului, dar se pare că sărbătoarea locală a muntelui are origini precreștine, dacice, anterioare marelui Praznic Impărătesc…

Și dacă urma sacră de pe Muntele lui Adam poate fi socotită o legendă (disputabilă), dacă răsărituri de soare spectaculoase ne oferă Domnul în fiecare dimineață (și la noi acasă), rămâne acum în discuție această hologramă piramidală, proiectată sub forma triunghiului echilateral, vizibilă cam în 80% din zilele perioadei sezonului de escaladare (decembrie-mai) și cam în 40% în restul anului – umbră ciudată, care în mod evident susține caracterul sacru al acestui loc. Nici Enciclopedia Britanică și nici alte referințe care relatează despre Muntele lui Adam din Sri Lanka și despre umbra sa triunghiulară de la răsăritul soarelui nu se încumetă să dea vreo explicație!

Am vazut această umbră în octombrie 2011, dar și acum, în martie 2017!

Escaladare. În mijlocul Postului Mare…

Fiica proprietarului hotelului din Maskeliya – locul de pornire pentru ascensiunea montană nocturnă a Muntelui lui Adam – ne-a spus că, în mod normal, tinerii turiști pornesc în jurul orei două noaptea, pentru a parcurge cei 5 km de drum și a ajunge la răsărit sus în vîrful muntelui! Cum în grupul nostru erau și tineri și mai puțin tineri, oricum toți neantrenați, am hotărît de comun acord să plecăm pe la ora 00:30. Eu mai fusesem o dată, în octombrie 2011, știam că drumul este dificil de urcat, cu multe scări – dar nu insurmontabil! Atunci urcasem singuri, doar grupul nostru de români, cu ghid și lanterne; acum aflându-ne în sezon (care durează din decembrie și până în mai) și avizați fiind că tot parcursul este luminat feeric de neoane, că sunt multe locuri de popas cu chioșcuri și foarte multă lume, am socotit ca în maxim cinci ore nu avem cum să nu ajungem sus, în pas de voie!

Doar că ceea ce avea să urmeze a depășit cu mult elanul și imaginația noastră, iar Domnul ne-a dat, rând pe rând, lecții intensive de semerenie! Să urci noaptea aproape 5500 de trepte săpate în stâncă pe versant tot mai abrupt, cu dificultate din ce în ce mai mare pe măsură ce oboseala se acumulează, s-a dovedit a fi un efort peste puterile fizice ale unora dintre noi! Am pornit cu avânt 10 persoane, am ajuns în vîrf șapte ( două persoane au abandonat din cauza vîrstei, cea de a treia, pe motive medicale, de boli cronice).

Primii 2,25 km din traseul nocturn nu sunt dificili, drumul urmeaza o vale cu plantații de ceai, care conduc catre un templu budist (pe care poti sa il ignori). Apoi, la kilometrul 3,30, se ajunge la un râu cu apă rece de munte, în care budiștii fac baia rituală de curățire si eventual îsi iau haine curate, pentru a urca pe munte. Afișul care interzice fumatul pe muntele sacru este foarte vizibil. Este un mod de a trata această escaladare nocturnă exact invers decat gandim noi europenii, echipați în trening (am vazut și câțiva turiști occidentali, fetele în ținută sportivă mulată pe corp, care au făcut notă discordantă în atmosfera de pelerinaj budist; dar … fiecare cu orizontul și obiectivele sale!).

De la kilometrul 3,30 (dupa traversarea unui pod) și până la kilometrul 4,45, scările devin permanente și deja foarte obositoare, cu suprafețe de popas cu magazine, mai rare. De la km 4,45 la km 5,20 este ascensiunea finala, pe scări tăiate abrupt, vertical, cu pereți laterali înalți pe ambele părți (suntem în plină junglă, se impiedică astfel și intrarea animalelor pe traseu) și cu bara de fier (mînă curentă) atât pe mijlocul treptelor, cît și pe laterale.

Ne-a mirat furnicarul de oameni care a urcat și a coborât muntele în noaptea în care noi am escaladat Piscul lui Adam – foarte mulți copii, părinți cu copii mici în brațe, dar si bătrîni de vârste venerabile, ajutați, protejati de ai lor. Am vazut un paralitic, adus pe targă de patru prieteni (exact ca în pericopa evanghelică a bolnavului coborât în fața lui Iisus prin acoperiș). Cineva din grup spunea ca a văzut chiar și o gravidă… Cei mai mulți păreau oameni sărmani și foarte credincioși, care urcau desculți și făceau opriri rituale și cu siguranță se rugau continuu. Mare parte din drum i-am privit cu simpatie, admirându-le efortul și determinarea de a-l susține, pentru că eu de câteva ori am simțit că nu mai pot continua, că am atins niște limite ale suportabilității pe care nu le pot depăși fizic! Nu înțelegeam de ce de data aceasta este atât de dificil traseul, mult mai dificil decât în octombrie 2011! M-am rugat mereu în gînd, am făcut opriri dese… până când am vazut un banner mare: ” This is not the Adam’s Peak! Acesta NU este Muntele lui Adam!” iar restul textului nu mai era in limba engleză (să priceapă toți străinii!) ci în limba și cu alfabetul local! M-a enervat atât de tare ideea ca budiștii ne confiscă credința că ne aflăm pe locul în care Adam chiar a stat o vreme (doar Buddha ar fi trecut pe aici!), încât mi-am zis: ”Dumnezeul meu e mai puternic decât zeii voștri!”; mi-am reluat ”asaltul” montan și am încetat să-i mai privesc cu simpatie pe cei care, în credința lor, îmi agresează mie credința! Mai mult ca sigur că în octombrie 2011, cînd am urcat singuri în noapte pe același traseu, ne-a fost mult mai ușor, neexistînd această încărcătura extraordinară a rugaciunilor budiste, care la modul nevăzut ne-au copleșit pe noi creștinii (este imposibil să fi avut efect zero asupra noastră!).

Mi-am amintit un episod din Fuga în Egipt  a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus, însoțiți de Sfântul Iosif. In Delta Nilului, la Zagazig, Sfânta Familie a fost adăpostită de o familie, în timp ce în oraș era o sărbătoare a unei zeități. Sfânta  Maria și-a exprimat dorința de a vedea templul și a fost dusă acolo de către gazda sa… Au fost momente în această noapte când am avut impresia că ne-am întors și noi în timp și am plonjat în plină epocă idolatră, cu oameni cu manaifestări tribale, primitive. Dar ”binecuvîntat esti Dumnezeul părinților nostri!” Puterea lui Iisus cel nevăzut, Cel căruia ne-am rugat mereu să ne sprijine, Cel căruia i-am adus și noi această jertfă de efort (parcă imposibil în condiții normale) rugându-L să ne ardă păcatele și să ne rezolve problemele de viață, ne-a ajutat să finalizăm cu bine acest traseu mai degrabă spiritual, decat pur fizic : și iată-ne într-un final, la 5 dimineața, sus pe platoul din vîrful Muntelui lui Adam!

A fost momentul în care am simțit că ne-am depășit toate barierele – Mihaela, cea operată la un genunchi, a reușit să finalizeze ascensiunea; Oana – cea cu viață atât de sedentară – era și ea acolo sus, deși super-extenuată; noi cele două trecute de 55 de ani eram chiar bine! Mihai ținuse și el post  cîteva zile, iar acest efort fizic extraodinar era făcut după un pic de perioadă ascetică, cea mai bună demonstrație că postul nu slăbește, ci întărește și spiritul și fizicul, deopotrivă!

Cum s-au terminat treptele, pe cladirea din dreapta am văzut un afiș mare: ”Descălțați-vă pentru a intra în templu!”. Ne aflam, în frigul dimineții, la vreo 200-300 metri distanță de locul unde se afla Talpa Sfântă a lui Adam, la rând la închinare… M-am gândit: ”nu e templul meu, ma voi descălța numai când ajung efectiv acolo sus!” Si m-a acoperit Maica Domnului, să nu mă depisteze oamenii de ordine și calugarii budiști, că nu mă supun regulii (cine s-a descălțat, a înghețat un pic). ”Descalță sandalele tale, căci locul pe care stai este sfânt!” i-a spus Dumnezeu lui Moise, pe Muntele Sinai – de aici obiceiul creștinilor egipteni, etiopieni etc și a musulmanilor de a intra desculți în biserici și moschei. Deci era normal să mă descalț și eu la intrare (dar nu pe întreg teritoriul templului budist!).

Cei din grupul nostru ne-am propus să ne facem câte o cruce mare și să sărutăm urma tălpii lui Adam. Doar că, odată intrată în micuțul templu (in dreapta erau un polițai și un calugăr, în stânga stânca sfântă și în față ușa de ieșire, aveam de pășit pe un metru pătrat!), am constatat că… nu puteam săruta nimic: absolut toată suprafața stîncii era acoperită cu însemne budiste colorate, n-aveam cum să atingem direct nimic! Mi-am facut crucea și am cerut voie să fac o fotografie (era afiș cu fotografiatul interzis). Zâmbind, mi s-a spus ca pot să fac, dar afara… Încă o data am simțit frustrarea de a ni se fi confiscat posibilitatea de a ne manifesta credința și noi, oricare alții decît budiștii, care am făcut același efort de a ajunge aici ca și ei!

Odată depășit și acest episod, am căutat un loc de unde să vedem răsăritul soarelui – noaptea deja era pe sfârșite, mai avea vreo 20-30 de minute. Nu știu să fi văzut de mult un număr atât de mare de oameni, care să stea nemișcați pe o suprafață atât de mică! Pe treptele îndreptate spre est ale platoului montan era aproape imposibil să ne facem loc – dar cumva am intrat și acolo… Soarele a răsărit destul de greu, cerul se luminase deja demult, a schimbat rapid multe feluri de culori peste abisurile de jur-împrejur (atunci am conștientizat cât de sus am ajuns, la peste 2200 m altitudine!). Iar când s-a văzut efectiv globul de lumină ridicîndu-se peste munți și nori, s-a auzit un murmur-rugaciune, iar credincioșii budiști au avut gesuri de sărutare a mâinilor proprii: zeul soarelui se aducea pe sine de trei ori ofrandă tălpii sfinte a lui Buddha. A urmat o procesiune religioasă cu trâmbiță și tobe și intr-un final s-au urnit cu toții din loc, lăsîndu-ne liber culoarul spre vest, ca să putem vedea umbra tringhiulară a Muntelui lui Adam, proiectată peste nori, peste piscurile cu vârfuri ciobite de mai jos și peste văile albastre!

Mirarea cea mare a fost aceea că toată mulțimea de cerdincioși și călugări budiști, care au făcut efortul de a urca muntele sfânt o noapte întreagă în condiții extreme, se bulucea acum la plecare, ignorând complet acest fenomen inexplicabil al umbrei perfecte! Eram doar noi și câțiva turiști  care am incercat să fotografiem această umbră, care în mod clar era aceea a unei holograme piramidale, care ”imbracă” Muntele lui Adam – și nu umbra propriu-zisă a piscului! Se pare că explicația budista a fenomenului este într-adevăr aceea că este o reprezentare miraculoasă a trei zeități, o treime sfîntă care nu are nici o legătură cu Sfînta Treime a creștinătății!

Iar dacă poporul din Sri Lanka nu L-a găsit încă pe Adevăratul Dumnezeu, Creatorul a toate, și nu Îi înțelege simbolurile (chiar se uită în altă direcție!), iar dacă pentru arta sacră creștină triunghiul este reprezentarea Treimii cea de o ființă și nedespărțită, nu am vazut noi acolo, pe Muntele lui Adam, semnul Dumnezeului celui Viu? Dumnezeu cel Adevărat, care se face vizibil acolo aproape în fiecare dimineață?

Maria Chirculescu, Miriam Turism

SRI LANKA – alte obiective propuse:

PLANTATIILE DE CEAI 

Fostul nume al insulei Sri lanka este Ceylon. Plantatiile de ceai de pe aceasta insula, apartinand englezilor, sunt faimoase in toata lumea! 

PINAWELLA

Nu se poate sa vizitati insula Sri Lanka, fara a avea macar o zi dedicata observarii vietii salbatice (peisaje, plante, animale). Cel mai faimos obiectiv este Pinawella, Orfelinatul pentru Elefanti. 

Departamentul pentru Conservarea Vietii Salbatice din Sri Lanka a deschis in anul 1975 o rezervatie pe 10 ha in care a adunat puii de elefant gasiti singuri in jungla ( mamele lor murisera din diverse motive, inclusiv vanatoarea). Scopul a fost acela de a creste si a proteja, a face sa traiasca intr-un mediu similar cu cel natural, acesti pui de elefanti. In anul 1978 rezervatia a fost preluata de Departamentul National al Gradinilor Zoologice, iar in anul 1998 a fost demarat programul de reproductie. In prezent, Pinawella Elephant Orphanage functioneaza atat ca orfelinat, cat si ca baza de reproductie, aici aflandu-se cea mai mare turma de elefanti din lume, aflata in semi-captivitate (84 exemplare in 2008). Este una dintre cele mai populare destinatii turistice din Sri Lanka, pentru ca vizitatorii pot vedea indeaproape diferite aspecte ale vietii elefantilor, pe durata unei zile.

COLOMBO

Scurt program de shopping in centrul comercial al capitalei Sri Lanka.

Va asteptam in programele noastre cu destinatia SRI LANKA!